173144 – 11092024 – Aflat la 3 km nord-vest de Jilava și la 10 km sud de București, Fortul 13 Jilava se află, începând din 26 iulie 2024, pe Lista Indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ca parte a dosarului ”Foste închisori comuniste din România”.
Dosarul a fost transmis Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO în luna aprilie a.c.
Alături de Închisoarea de la Râmnicu Sărat, Închisoarea Pitești, Fostul Penitenciar de la Făgăraș și Fostul Penitenciar de la Sighetul Marmației, Fortul nr. 13 Jilava păstrează și onorează memoria victimelor regimului comunist care au suferit sau au pierit pentru opoziția lor față de regim. Dosarul ”Foste închisori comuniste din România” ilustrează tipologii diferite atât ale experimentelor opresive ale regimului, cât și ale sistemelor de detenție în care mii de oameni nevinovați au pierit și despre care mii de supraviețuitori au depus mărturii impresionante.
Înființată în 1945, odată cu preluarea puterii de către comuniști în România, așa-numita rețea extinsă a „caselor morții” a urmărit reabilitarea prin tortură a prizonierilor pentru a asigura convertirea lor la ideologia comunistă și a funcționat ca un mecanism care includea 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată. Pentru a ilustra mecanismul, selecția include un penitenciar de maximă securitate, de tranzit folosit ca centru de triere centralizat, două dintre cele mai reprezentative locuri pentru metodele inumane utilizate și două penitenciare care au adăpostit categorii speciale de deținuți, personalități politice importante și cadre militare.
Penitenciarul Jilava a fost centrul de triere prin excelență al sistemului penitenciar comunist, utilizat pentru centralizarea sentințelor politice. Fortul nr. 13 al Penitenciarului Jilava făcea parte din centura de fortificații construite în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea în jurul Bucureștiului, ca componentă principală a unui sistem defensiv mai amplu al țării, inițiat și susținut de regele Carol I de Hohenzollern. Dezvoltat de generalul belgian Henry Alexis Brialmont și de căpitanul inginer Ioan Clucer, sistemul era alcătuit din 18 forturi, fiecare dintre ele echipat cu o baterie de artilerie.
Construcția Fortului nr.13 a început în anul 1886, lucrările terminându-se în martie 1893, după repetate modificări și adaptări ale planurilor în raport cu evoluția cerințelor militare, tehnologia și materialele de construcție și din motive economice.
După finalizarea construcției, a fost folosit ca depozit pentru muniții și ca garnizoană militară până în 1907 când un grup de fermieri a fost arestat și ulterior adus în această locație pentru închisoare. Din acel an, Jilava a fost reproiectată pentru a funcționa ca închisoare militară până la 1 aprilie 1948, când a intrat în administrarea Direcției Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Între 1948 și 1964, regimul de închisoare al Jilavei, ca închisoare de maximă siguranță, s-a concentrat exclusiv pe exterminarea oponenților grei ai noului regim politic comunist, aceștia fiind deținuți în condiții speciale. De exemplu, celulele izolante erau încăperi fără deschideri de lumină naturală, amplasate în subteran, la o adâncime de 8-10 m.
Deţinuţii erau fie cercetaţi, fie în aşteptarea judecăţii, în timp ce dizidenţii din alte penitenciare au fost aduşi pentru anchete suplimentare sau pentru a fi transferaţi în alte centre de detenţie. În general, un prizonier petrecea câteva luni la Jilava. Singurul drept pe care îl aveau dizidenții politici, conform regulamentului de reținere și pază a prizonierilor, era acela de a ieși afară. Cu toate acestea, chiar și acest singur drept a fost uneori încălcat. Mai bine de un milion de oameni au trecut pragul închisorii terorii – printre ei și Corneliu Coposu, monseniorul Vladimir Ghika, mitropolitul Bartolomeu Anania, Nicolae Steinhardt.
După 1970, celulele Fortului nr. 13 au fost dezafectate parțial, iar unii dintre deținuți, cei neînchiși pentru infracțiuni politice, au fost transferați în noua clădire a penitenciarului. Istoria neagră a acestui loc a continuat până în decembrie 1989, când 63 de manifestanţi arestaţi de pe străzile Bucureştiului în timpul Revoluției au fost arestați, bătuţi, urcaţi în dube şi aduşi la Jilava, în celulele vechii închisori, într-o încăpere de 15 metri pătrați. După 1990, vechiul amplasament al penitenciarului a fost abandonat și folosit ca depozit, acum fiind vizitat ocazional ca loc de memorie în așteptarea unor intervenții viitoare planificate care să redea semnificația locului.
Fortul 13 Jilava a fost preluat de CJ Ilfov
La sfârșitul lunii iunie a acest an, Guvernul a adoptat ”Hotărârea privind includerea unor imobile în inventarul centralizat al bunurilor aflate în domeniul public al statului, actualizarea denumirii, a descrierii tehnice și a valorii de inventar ale unor imobile aflate în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Justiției prin Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul București Jilava și trecerea acestora în domeniul public al Județului Ilfov”.
Potrivit unui comunicat al CJ Ilfov a fost semnat protocolul în urma căruia Fortul 13 Jilava intră în administrarea Consiliului Judeţean Ilfov. Consiliul Județean Ilfov preia astfel terenul și clădirile aferente, cu o suprafață totală de 146.091 de mp.
CJ va consolida, conserva, restaura și valorifica din punct de vedere istoric, social, cultural și turistic Fortul 13 Jilava prin transformarea într-un muzeu care să prezinte etapele istorice prin care a trecut această clădire, precum și dramele și ororile regimului totalitar comunist din România.
Prin Strategia de Dezvoltare Orizont 2020, CJ Ilfov propunea dezvoltarea ofertei de agrement a județului în acord cu mediul înconjurător, prezervarea și valorificarea obiectivelor de patrimoniu, dezvoltarea unor proiecte care urmăresc valorificarea potențialului istoric, social și cultural prin evidențierea patrimoniului natural și construit al județului Ilfov, printre care și rețeaua de fortificații din jurul Capitalei, dezvoltată pe un perimetru de 76 km.
În actuala Strategie de Dezvoltare a Județului, pentru perioada 2020-2030, CJ propune protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural – Conservarea și valorificarea turistică a patrimoniului construit. Valorificarea patrimoniului cultural intangibil”.
După o vizită, în august 2023, la Fortul 13 Jilava, ministrul Culturii, Raluca Turcan, a anunțat deschiderea discuțiilor cu CJ Ilfov, cu Ministerul Justiției, Muzeul Ororilor Comunismului în România, și cu Administrația Națională a Penitenciarelor pentru consolidarea și punerea în valoare a monumentului istoric.
Din 11 ianuarie 2012 Fortul 13 Jilava este încadrat, prin Ordinul ministrului culturii nr. 2010/2012, pe lista Monumentelor Istorice IF-II-m-A-21037. Întrucât ANP nu are ca obiect de activitate introducerea în circuitul monumentelor istorice și exploatarea Fortului 13, soluția identificată a fost trecerea obiectivului din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Justiției prin Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul București Jilava în domeniul public al Județului Ilfov și administrarea Consiliului Județean Ilfov.
Consolidarea și conservarea imobilului trebuie realizate în termen de 5 ani de la preluarea în administrarea CJ Ilfov. Sursa de finanțare pentru realizarea lucrărilor privitoare la Fortul 13 Jilava va fi asigurată din fondurile bugetului județului Ilfov și din alte surse atrase în condițiile legii.
Încă cinci dosare
Odată cu dosarul ”Fostele închisori comuniste din România”, în Lista Indicativă a României pentru au fost incluse și dosarele ”Ctitorii domnești din Țara Românească și Moldova”, ”Reședințe Regale din Sinaia” și ”Peștera Movile”.
De asemenea, Ansamblul Monumental „Calea Eroilor“ de la Târgu Jiu, realizat de Constantin Brâncuși, și Frontierele Imperiului Roman – Dacia au fost înscrise duminică, 28 iulie, în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Majoritatea din zona Transilvaniei!
Noile înscrieri completează prezența românească pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, care în acest moment, mai include alte nouă obiective de patrimoniu cultural și natural: Delta Dunării (1991), Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetățile dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Biserici de lemn din Maramureș (1999), Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei (2017) și Peisajul cultural minier Roșia Montană (2021).
