172790 – 28072024 – Ansamblul Monumental „Calea Eroilor“ de la Târgu Jiu, realizat de Constantin Brâncuși, și Frontierele Imperiului Roman – Dacia au fost înscrise duminică, 28 iulie, în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Decizia a fost luată, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial în cea de-a 46-a sa sesiune, de la New Delhi, India, ce se desfășoară în perioada 21-31 iulie 2024.
Dosarul de nominalizare a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor“ a fost redepus de în 2018, după ce un prim dosar depus în 2013 a fost retras în 2015. Începând cu 2022, problematica a făcut obiectul unui grup de lucru interinstituțional inițiat de MAE.
„Calea Eroilor“ este un ansamblu sculptural ridicat între anii 1937-1938, constituit treptat, mai întâi din Coloana fără Sfârşit, închinată eroilor căzuţi în 1916 pe malul Jiului şi Poarta Sărutului, care a fost desăvârșit cu Masa Tăcerii înconjurată de 12 scaune rotunde, completate de alte 30 de scaune cu tăblia pătrată, toate aşezate direct pe pământ, ca soclu natural. Opera sculpturală reprezintă un punct de cotitură în istoria artei moderne, în special a sculpturii monumentale moderne și a artei publice.
”Frontierele Imperiului Roman – Dacia” este cea mai complexă nominalizare pentru Lista Patrimoniului Mondial pregătită până acum de România. Dosarul depus în 2023 conține 285 de componente – castre legionare și castre auxiliare cu așezări civile, castre de marș (temporare) și turnuri, propuse individual sau în grupuri, care includ și alte elemente de fortificație – distribuite de-a lungul a peste 1.000 de kilometri, în 123 de unități administrativ-teritoriale din16 județe ale României.
Începând cu anul 500 î.Hr., Imperiul Roman și-a extins teritoriul prin părți ale Europei și Africii de Nord până când granița sa a ajuns la aproximativ 7.500 de kilometri până în secolul al II-lea. Segmentul românesc, Teiul Dacic, a fost operațional între 106 și 271 d.Hr. Proprietatea cuprinde 277 de părți componente și reprezintă cea mai lungă,
cea mai complexă graniță terestră a unei foste provincii romane din Europa. Traversand peisaje diverse, este definit de o retea de situri individuale care includ cetati legionare, forturi auxiliare, metereze de pamant, turnuri de veghe, tabere temporare si cladiri seculare. Dacia a fost singura provincie romană aflată în întregime la nord de Dunăre.
Frontiera sa a protejat-o de populațiile „barbare” și a controlat accesul la resurse valoroase de aur și sare.
Noile înscrieri completează prezența românească pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, care în acest moment, mai include alte nouă obiective de patrimoniu cultural și natural: Delta Dunării (1991), Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetățile dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Biserici de lemn din Maramureș (1999), Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei (2017) și Peisajul cultural minier Roșia Montană (2021).
