172464– 21062024 – Când Mark Rutte se va muta în biroul său de la NATO, nu va avea parte de o perioadă de acomodare prea lungă, scrie Politico. Campania premierului olandez pentru funcția de secretar general s-a încheiat joi, când și-a asigurat sprijinul tuturor celor 32 de aliați NATO (România, ultima care mai avea rețineri, anunțându-și sprijinul). Secretarul general în exercițiu al NATO, Jens Stoltenberg, se va retrage până la 1 octombrie.
Rutte, care conduce a cincea economie a UE de 14 ani, este apreciat ca fiind creator de consens eficient, dând dovadă, în același timp, de hotărâre în susținerea Ucrainei, inclusiv prin eforturile Olandei de a antrena piloți ucraineni pentru a pilota avioane de luptă F-16.
Dar chiar și pentru un politician experimentat, următorul capitol al carierei politice a lui Rutte va fi unul provocator, iar Politico analizează cinci dintre problemele pe care le are de rezolvat în viitorul apropiat:
- Posibila revenire a lui Donald Trump
La patru săptămâni după ce Rutte își începe noua funcție, americanii merg la urne și l-ar putea realege pe Donald Trump, un sceptic în privința NATO. În campania electorală, Trump a amenințat că, dacă se întoarce la Casa Albă, va reduce ajutorul american pentru Ucraina. Dacă va merge până la capăt, ar putea da o lovitură puternică credibilității aliaților NATO în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei pentru a se apăra împotriva Rusiei, având în vedere că SUA a fost de departe cel mai mare donator de ajutor militar pentru Kiev.
De asemenea, realegerea lui Trump va deraia aproape sigur planul NATO de a pregăti Ucraina pentru viitoarea sa aderare, inclusiv eforturile de a finaliza occidentalizarea armatei ucrainene, formată inițial ca una de tip sovietic.
Țările NATO au promis anul trecut că „vor fi în măsură să adreseze o invitație Ucrainei de a se alătura alianței atunci când aliații vor fi de acord și vor fi îndeplinite condițiile”.
Totuși, judecând după recenta caracterizare a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de către Trump, acest angajament pare șubred.
Zelenski „poate fi cel mai mare vânzător dintre toți politicienii care au trăit vreodată”, a declarat Trump la un eveniment de campanie săptămâna trecută. „Tocmai a plecat acum patru zile cu 60 de miliarde de dolari (după ce a semnat un acord de securitate pe 10 ani cu președintele Joe Biden), iar când ajunge acasă anunță că are nevoie de încă 60 de miliarde de dolari. Nu se termină niciodată”.
- Atacul de iarnă al lui Putin asupra Ucrainei
Imediat după ce Mark Rutte va prelua funcția, Ucraina îi va cere ajutorul pe măsură ce se apropie iarna. În ultimele luni, Rusia a intensificat loviturile împotriva centralelor termice și a barajelor ucrainene – infrastructură care nu poate fi reparată imediat.
Jocul Kremlinului nu este nou. În timpul primei ierni din timpul războiului, între 2022 și 2023, rețeaua electrică a Ucrainei a fost grav atacată.
Cheia, spune actualul șef al NATO, Stoltenberg, constă în mai multe sisteme de apărare aeriană care ar putea proteja furnizorii de energie, precum și în personalul de întreținere care lucrează pentru a repara instalațiile avariate.
Țările NATO se luptă, de asemenea, să trimită – sau, în cazul țării lui Rutte, să construiască – sisteme de apărare aeriană. Dar Europa nu are atât de multe de trimis, ajutorul SUA a fost întârziat în Congres, iar țările apropiate de Rusia sunt mai puțin dispuse să renunțe la propriile scuturi antiaeriene într-o perioadă atât de dificilă.
- Să-i facă pe membrii NATO să plătească
Săptămâna aceasta, NATO a anunțat un număr record de aliați care au atins ținta de 2% din PIB privind cheltuielile de apărare – 23. Olanda fiind unul dintre statele care acum au atins acest prag. Rămâne însă o treime dintre aliați care nu ating această țintă, sudul Europei fiind în cea mai mare întârziere. Chiar și Canada contribuie, ca membră NATO, cu doar 1,37% din PIB.
- Nemulțumirile de pe flancul estic
Țările care se învecinează cu Rusia nu sunt cei mai mari fani ai lui Rutte. Ele s-au supărat pe cheltuielile scăzute ale Olandei în domeniul apărării și sunt deosebit de supărate că rolul de vârf la NATO a revenit întotdeauna unui vest sau nord-european, chiar dacă țările din flancul estic fac parte din alianță de un sfert de secol.
Prim-ministrul estonian Kaja Kallas nu s-a înscris în cursa pentru postul de conducere al NATO, după ce i s-a spus că nu va primi sprijinul unor țări precum SUA, Franța și Germania (în prezent, ea este favorită pentru a fi următorul șef al politicii externe a UE). Aceștia se temeau că numirea ei ar fi considerată de Moscova ca o escaladare a ostilităților.
Președintele României, Klaus Iohannis, care și-a anunțat candidatura pentru acest post, a obținut doar sprijinul Ungariei, doar din motive tactice.
Țările din flancul estic vor cere acum probabil o mai bună reprezentare la nivelul secundar al NATO: postul de secretar general adjunct (DSG) și diferitele posturi de asistenți ai secretarului general adjunct (ASG).
Distribuția posturilor a fost un punct sensibil pentru țările din est de ceva timp. În timp ce DSG-ul actual este român, toți cei șapte ASG sunt din Occident – doi din SUA, câte unul din Germania, Olanda, Marea Britanie, Italia și Franța. Un alt post de ASG este vacant.
Cel mai probabil vor exista presiuni pentru numirea unui adjunct dintr-o țară din est.
- Liderii Europei care îl iubesc pe Putin
Nu doar pe Trump va trebui Rutte să îl convingă pentru a menține NATO în viață și bine. În întreaga Europă, partidele de extremă dreapta, sceptice față de NATO și iubitoare de Putin, înfloresc.
Franța, de exemplu, se află în pragul unor alegeri parlamentare care ar putea aduce câștiguri majore pentru Reunirea Națională ceea ce l-a forțat pe Stoltenberg să facă un apel rar la Paris pentru a „menține NATO puternic”.
Rutte, bineînțeles, cunoaște prea bine această poveste. Într-un fel, el a început să se gândească la postul de conducere al NATO atunci când a devenit clar că Partidul Popular pentru Libertate și Democrație, formațiunea sa de centru-dreapta, va pierde alegerile olandeze în fața Partidului pentru Libertate al lui Geert Wilders, formațiune de extremă-dreapta, ceea ce s-a întâmplat.
Wilders, întrebat anul trecut despre părerea sa despre liderul rus Vladimir Putin, a declarat pentru postul de propagandă rusesc RT: „Îl aplaud, așa cum îl aplaud și pe domnul Trump, pentru că sunt lideri, care stau acolo în numele poporului rus și american”.
