170693 – 04122023 – Secretarul de stat al Vaticanului, cardinalul Pietro Parolin, a citit mesajul Papei în locul acestuia, aşa cum a făcut şi sâmbătă, în cazul discursul principal al suveranului pontif la Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice – COP28, de la Dubai. Papa, în vârstă de 86 de ani, ar fi trebuit să ajungă în Emiratele Arabe Unite, însă, ”cu mare regret”, a fost însă nevoit să renunțe la călătorie pentru a evita agravarea inflamației pulmonare care l-a afectat în ultimele zile.
”Acum mai mult ca niciodată viitorul tuturor depinde de prezentul pe care îl alegem acum. Distrugerea mediului este o ofensă împotriva lui Dumnezeu, un păcat care nu este doar personal, ci și structural, unul care pune în mare pericol toate ființele umane, în special pe cele mai vulnerabile și amenință să declanșeze un conflict între generații. Schimbările climatice sunt „o problemă socială globală și una strâns legată de demnitatea vieții umane” (Exortația apostolică Laudate Deum, 3).
Întrebarea la care trebuie să răspundem acum este: Lucrăm pentru o cultură a vieții sau o cultură a morții? Fac acest apel sincer: Să alegem viața! Să alegem viitorul! Să fim atenți la strigătul pământului, să auzim rugăciunea săracilor, să fim sensibili la speranțele tinerilor și la visele copiilor! Avem o responsabilitate majoră: să ne asigurăm că nu li se va refuza viitorul”, se arată în mesajul Suveranului Pontif.
”Dorința de a produce și de a poseda a devenit o obsesie, rezultând o lăcomie exagerată care a făcut din mediul înconjurător obiectul exploatării nestăpânite. Clima ne strigă să oprim această iluzie a omnipotenței. Să ne recunoaștem încă o dată limitele, cu umilință și curaj, ca singura cale către o viață de împlinire autentică”.
(…) Încercările de a transfera vina asupra celor săraci și cu natalitate ridicată sunt izbitoare. Sunt falsuri care trebuie risipite cu fermitate. Nu este vina celor săraci, deoarece aproape jumătate din lumea noastră care este mai nevoiașă este responsabilă pentru abia 10% din emisiile toxice, în timp ce decalajul dintre cei opulenți și masele săracilor nu a fost niciodată atât de abisal. Săracii sunt adevăratele victime ale a ceea ce se întâmplă: trebuie să ne gândim doar la situația popoarelor indigene, la defrișări, la tragediile foametei, la insecuritatea apei și alimentare și la migrația forțată. Nașterile nu sunt o problemă, ci o resursă: nu se opun vieții, în timp ce anumite modele ideologice și utilitare impuse acum cu o mănușă de catifea familiilor și popoarelor constituie forme reale de colonizare. Dezvoltarea multor țări, deja împovărate de datorii economice grave, nu ar trebui să fie penalizată; în schimb, ar trebui să considerăm amprenta câtorva națiuni responsabile pentru o „datorie ecologică” profund tulburătoare față de multe altele. Ar fi corect să se găsească mijloace adecvate de remitere a datoriilor financiare care împovărează diferitele popoare, nu în ultimul rând în lumina datoriei ecologice pe care le-o datorează.
În numele căminului comun în care trăim, și să vă pun această întrebare: Care este calea de ieșire din asta? Este cea pe care o urmărești în aceste zile: calea împreună, multilateralismul. Într-adevăr,
„Lumea noastră a devenit atât de multipolară și, în același timp, atât de complexă încât este necesar un cadru diferit pentru o cooperare eficientă. Nu este suficient să ne gândim doar la echilibrele de putere… Este vorba de stabilirea unor reguli globale și eficiente.
În această privință, este îngrijorător faptul că încălzirea globală a fost însoțită de o răcire generală a multilateralismului, o lipsă tot mai mare de încredere în comunitatea internațională și o pierdere a „conștientizării comune de a fi… o familie de națiuni”. Este esențial să reconstruim încrederea, care este fundamentul multilateralismului.
Câtă energie irosește omenirea în numeroasele războaie care se desfășoară în prezent, cum ar fi cele din Israel și Palestina, în Ucraina și în multe părți ale lumii, conflicte care nu vor rezolva problemele, ci doar le vor spori! Câte resurse sunt risipite pe arme care distrug vieți și devastează casa noastră comună! Vă propun încă o dată: „Cu banii cheltuiți pe arme și alte cheltuieli militare, să înființăm un fond global care să poată pune capăt în cele din urmă foametei și să realizăm lucruri pentru dezvoltarea durabilă a țărilor mai sărace și pentru combaterea schimbărilor climatice”.
Mesajul a făcut referire și la nevoia schimbărilor culturale, care să pună bazele unui nou multilateralism, dincolo de interesul individual și naționalism, ca abordări aparținând trecutului.
Acesta a reamintit auditoriului că scopul puterii este de a sluji și că în acest moment societățile sunt, din păcate, divizate în „baze de fani”, între profeți ai pieirii, ecologisti radicali și contestatari ai schimbărilor climatice.
”Remediul este politica bună: dacă de la vârf vine un exemplu de concretețe și coezivitate, aceasta va aduce beneficii bazei, unde mulți oameni, în special cei tineri, sunt deja dedicați îngrijirii casei noastre comune”.
În încheiere, inspirându-se din experiența transformatoare a Sfântului Francisc de Assisi, care și-a compus „Cântul Creaturilor” în 1224, o experiență care l-a determinat „să-și transforme durerea în laudă și oboseala într-un angajament reînnoit” și a reușit să rezolve un conflict între autoritățile civile și episcopul local, Papa Francisc și-a exprimat speranța că 2024 ar putea fi un astfel de moment transfobrmator.
Invocând acest eveniment istoric ca simbol al fraternității, Papa Francisc i-a îndemnat pe lideri „să lase în urmă diviziunile și să-și unească forțele pentru a ieși din noaptea întunecată a războaielor, a devastării mediului pentru a transforma viitorul nostru comun în zorii unei zile noi și strălucitoare”.
