168200 – 14032023 – Marți, 14 martie, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale ”Ziua pașaportului românesc”, alcătuită din un timbru cu valoarea nominală de 11 lei, un plic prima zi și o carte poștală maximă, pentru pasionații de maximafilie.
Elementele grafice de contur pentru globul pămânesc, porumbel și pașaport sunt tipărite cu cerneală vizibilă în UV, sugerând elementele de siguranță ale documentului, dar evidențiază rolul pașaportului – libera circulație și aria de circulație.
Oamenii au circulat dintotdeauna, doar că pentru aceasta au avut nevoie de documente de identificare. Purtând diverse nume de-a lungul timpului – scrisori adeveritoare, cărți de pribegie, salvconducte, foi de circulaţie, foi de călătorie, pasuri, pasuşuri sau pașapoarte, ele cuprindeau uneori și o descriere fizică a purtătorului. Conceptul modern de pașaport pentru multiple călătorii și destinații, emis de națiunea căreia îi aparține posesorul lui, a apărut abia în secolul al XX-lea.
În istoria noastră, termenul de pașaport apare pentru prima dată în Regulamentele Organice (1831 – 1832), dar în sens modern, el este adoptat în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, în 1865, când Consiliul de Miniștri al Principatelor Unite a hotărât ca ”la intrarea și ieșirea din hotarele țărei, pașapoartele să se vizeze numai de autoritatea militară”, iar în ”interiorul țărei să poată circula orice călător, fără a fi supus la vreo viză de pașapoarte, sau ce li se mai cere pe la barierele orașelor”.
O lege asupra pașapoartelor a fost promulgată de Carol I la 19 martie 1912. Aceste acte erau emise în numele regelui, iar evidența eliberării lor cădea în sarcina Ministerului de Interne, căruia celelalte autorități emitente erau obligate să-i raporteze trimestrial.
Ca și în prezent, pașapoartele începutului de secol XX aveau un termen de valabilitate fix, însă ceva mai scurt de 3, 6 sau 12 luni, iar taxa care se plătea pentru eliberarea lor depindea de acest termen : 3 lei, 5 lei, respectiv 10 lei. Deși erau individuale, pe lângă titular puteau fi înscrise și rudele acestuia, ”soțul, soția și copiii legitimi minori”. Cum era firesc, legea cuprindea și pedepse, făcând trimitere la măsurile punitive prevăzute în Codul Penal.
La 31 decembrie 2008 a fost pus în circulație pașaportul simplu electronic românesc, fiind extinsă implementarea sistemului informatic de emitere a acestuia la nivel național, astfel încât pașapoartele să fie eliberate solicitanților în termenele legale stabile. Odată cu introducerea în circulație a pașapoartelor simple electronice, autoritățile române vor aplica principiul o persoană – un pașaport. Pe măsură ce tehnologia avansează, iar comunicarea la distanță într-un mediu securizat devine noua normă, nu există nicio îndoială că pașaportul românesc de mâine poate căpăta noi valențe, care să corespundă în permanență nevoilor societății.
Pentru realizarea acestei emisiuni de mărci poștale Romfilatelia a primit sprijinul documentar al Direcției Generale de Pașapoarte din MAI.
