Declarația de la București – soluții pentru criza resursei umane din sănătate

168365 – 25032023 – În cadrul Reuniunii la nivel înalt a statelor membre OMS Europa referitoare la resursele umane din sănătate – TIME TO ACT, care a avut loc în perioada 22 – 23 martie 2023 la București, ministrul Alexandru Rafila a anunțat adoptarea Declarației de la București, document menit să asigure cadrul pentru viitoarele politici de resurse umane din sănătate.

Toată Europa se confruntă cu o criză a resursei umane din sănătate, iar această problematică ”are nevoie de un răspuns coordonat chiar dacă soluţiile trebuie adaptate şi individualizate în funcţie de necesităţile fiecărei ţări. Accesul la servicii de sănătate este, în mod evident, condiţionat de existenţa furnizorilor de servicii medicale, adică a profesioniştilor din sănătate, fie că ne referim la medici sau la asistenţi medicali”, a declarat prof. dr. Alexandru Rafila

”Observăm această migraţie nu numai de la Est la Vest, ci şi de la Sud la Nord. Este un fenomen global. Trebuie să extindem sarcinile pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe, pentru că reprezintă segmentul de forţă de muncă cel mai mare din regiune. Trebuie să avem grijă şi de asistenţi sociali. Declaraţia de la Bucureşti este importantă, dar este doar un prim pas. Va trebui să o transpunem în acţiune”, a afirmat și dr. Hans Kluge, directorul Biroului Regional OMS Europa.

Potrivit acestuia, până la 40% dintre medicii din această regiune urmează să se pensioneze în următorii zece ani, iar un plan de înlocuire a lor nu există. ”Ceea ce înseamnă că pacienţii vor avea un timp de aşteptare mai lung, un acces mai redus la serviciile de sănătate, o calitate scăzută a actului medical”.

Cele 11 principii ale Declarației

Declarația de la București, adoptată pe 22 martie, va fi supusă unei aprobări a comitetului regional al OMS care va avea loc în octombrie 2023 în Kasahzstan, unde sunt reprezentate cele 53 de ţări.

1. Lucrătorii din domeniul îngrijirilor în sănătate sunt coloana vertebrală a oricărui sistem de sănătate.
2. În ciuda cifrei crescute a resursei umane din sănătate în regiunea europeană a Organizației Mondiale a Sănătății, sistemele naționale se confruntă cu dificultăți în asigurarea nevoii mari de servicii, ca rezultat al îmbătrânirii populației, accentuării bolilor cronice și al întârzierilor provocate de pandemia de COVID-19
3. Raportul biroului regional al OMS identifică provocările cu care se confruntă sistemele de sănătate, inclusiv lipsuri, distribuție inegală, insuficiență în dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru abordarea nevoilor de îngrijire, absența digitalizării și a noilor tehnologii. Resursa umană este îmbătrânită, iar piețele de muncă se schimbă, fiind caracterizate de o mobilitate crescută a forței de muncă și imigrație. Unor țări le este foarte dificil să atragă și să mențină persoane tinere în domeniul sănătății.
4. Aceste provocări au fost accentuate de pandemia de COVID-19, care a evidențiat și nevoia de a proteja bunăstarea și sănătatea mintală și fizică a specialiștilor din domeniul sănătății. Multe persoane se confruntă cu niveluri ridicate de stres și epuizare, ceea ce îi determină să iasă din sistem.
5. Guvernele naționale sunt conștiente de aceste provocări și multe deja iau măsuri importante pentru a le remedia. Este necesară o atenție crescută și sunt solicitate măsuri eficiente pentru a întări resursa umană. Experiențele trebuie împărtășite între țări pentru a se găsi și implementa cele mai bune soluții.
6. În conformitate cu raportul regional, se solicită îmbunătățirea ofertei de lucrători sanitari și de îngrijire prin:

• generarea de dovezi privind nevoile actuale și viitoare ale forței de muncă;
• sprijinirea instituțiilor de sănătate și de educație pentru adaptarea programelor de învățământ, selecția și învățarea studenților, consolidarea capacității de predare, pentru a include predarea practicilor inovatoare
• dezvoltarea capacității de reglementare și acreditare eficace a forței de muncă din sănătate și îngrijire;
• consolidarea dezvoltării profesionale continue (DPC) prin adaptarea standardelor DPC, încurajarea dezvoltării leadershipului și asigurarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții
• extinderea utilizării adecvate a instrumentelor digitale pentru a oferi servicii mai eficiente și mai accesibile.

1. Se solicită îmbunătățirea reținerii și recrutării lucrătorilor din sănătate și îngrijire prin:

• încurajarea utilizării măsurilor de reținere care s-a dovedit a funcționa în diferite etape ale carierei și în diferite locații, inclusiv cele care influențează condițiile de muncă, progresul în carieră și furnizarea de alt sprijin;
• gestionarea etică și eficientă a politicilor internaționale de recrutare în conformitate cu Codul de practici privind recrutarea internațională a personalului sanitar al OMS, inclusiv monitorizarea migrației;
• acordarea unei atenții deosebită reținerii și atragerii lucrătorilor din domeniul sănătății și îngrijirii din mediul rural și alte zone slab deservite de servicii de sănătate
• adoptarea toleranței zero față de violența împotriva lucrătorilor din domeniul sănătății.

1. OMS se angajează să optimizeze performanța forței de muncă din sănătate și îngrijire prin:

• crearea unor medii de lucru decente, sigure, cu personal adecvat și condiții de angajare care să motiveze și să sprijine lucrătorii din domeniul sănătății și îngrijirii, să le asigure sănătatea și securitatea în muncă și să le protejeze sănătatea și bunăstarea mentală – utilizatorii de servicii vor beneficia atunci când lucrătorii sunt mai bine sprijiniți
• luarea în considerare a diferențelor bazate pe gen și vârstă în ceea ce privește riscurile și nevoile lucrătorilor, cum ar fi epuizarea, violența, siguranța la locul de muncă și sprijinul pentru îngrijirea copiilor și a familiei;
• asigurarea că capacitățile lucrătorilor din domeniul sănătății și îngrijirii sunt utilizate în întregime în furnizarea de servicii de sănătate.

1. Se solicită o mai bună planificare strategică a forței de muncă pentru sănătate și îngrijire prin:

• luarea în considerare a dinamicii pieței forței de muncă din domeniul sănătății prin promovarea mai multor acțiuni interguvernamentale și intersectoriale, inclusiv colaborarea cu ministerele de finanțe și educație pentru a sprijini oferta viitoare de lucrători din domeniul sănătății și din domeniul îngrijirii și asigurarea implicării părților interesate în toate politicile;
• consolidarea sistemelor de informare a forței de muncă din domeniul sănătății și asigurarea faptului că cercetarea și datele sunt utilizate pentru a sprijini elaborarea politicilor;
• recunoașterea faptului că femeile efectuează majoritatea activităților de sănătate plătite sau neplătite înmajoritatea țărilor și că trebuie luate măsuri specifice pentru a elimina inegalitățile de gen.

1. Se solicită investiții publice sporite și mai inteligente în educația, dezvoltarea forței de muncă și protecție prin:

• alocarea de resurse suficiente pentru angajarea unui număr adecvat de persoane în sistemul de îngrijiri de sănătate
• optimizarea utilizării investiţiilor publice prin politici care promovează performanţa şi calitatea îngrijirii, inclusiv utilizarea de soluții ecologice;
• delimitarea diviziunii eficiente a rolurilor și sprijinirea sănătății și îngrijirii multiprofesionale integrate
• îmbunătățirea competențelor digitale în rândul forței de muncă din sănătate și îngrijire;
• conceperea unor aranjamente de lucru mai flexibile;
• îmbunătățirea condițiilor de muncă și dezvoltarea altor politici pentru a atrage și menține lucrătorilor din sănătate.

1. Prin Declarația de la București se recunoaște faptul că există legături între aceste priorități și că, pentru a face progrese semnificative, este important să se implice toate părțile interesate cheie, inclusiv reprezentanți ai forței de muncă din sănătate, angajatorii acestora, ministerele naționale de finanțe și educație și organizațiile internaționale non-profit, trusturi și fundații.

Sursa:politicidesanatate.ro