167596 – 06012023 – “Energia eoliană offshore ar putea deveni cea mai mare sursă de producție de energie electrică a țării, cu peste 40% din total. Demararea cât mai rapidă a producției de energie eoliană în Marea Neagră ar putea schimba statutul României de importator net de energie electrică. De asemenea, ar oferi energie curată suplimentară necesară pentru decarbonarea sectoarelor precum industrie, transport și încălzire și răcire”.
Energy Policy Group – EPG a lansat raportul intitulat Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonisation în care prezintă potențialul #offshorewind pentru decarbonarea României și propune soluții la o serie de provocări actuale privind energia eoliană din Marea Neagră.
Energia eoliană offshore are un rol major în cadrul obiectivelor europene de reducere a dependenței de importurile de combustibili fosili și de decarbonare până în anul 2050, într-un moment în care interesele Uniunii Europene (UE) privind securitatea energetică și obiectivele climatice sunt aliniate. Același principiu este valabil și pentru România, întrucât necesită dezvoltarea a 15GW de capacități de energie eoliană offshore în Marea Neagră, respectiv zona economică exclusivă (ZEE), pentru a atinge neutralitatea climatică până în anul 2050, conform unui exercițiu de modelare al Energy Policy Group (EPG).
Aceasta ar deveni cea mai mare sursă de producție de energie electrică a țării, cu peste 40% din total, se subliniază în raportul citat. Dezvoltarea parcurilor eoliene offshore este realizată între cinci și zece ani, cu o medie a UE de șapte ani, ceea ce relevă faptul că există oportunități majore ca România să conecteze primele capacități de energie eoliană offshore la rețeaua de transport de electricitate înainte de anul 2030.
Astfel, statutul actual al României, de importator net de energie electrică, s-ar putea schimba, oferind energie curată suplimentară necesară pentru decarbonarea sectoarelor precum industrie, transport și încălzire și răcire.
Raportul este dezvoltat pe baza rezultatelor primului studiu al EPG care a estimat potențialul tehnic al energiei eoliene offshore din Marea Neagră și propune soluții pentru provocările ce țin de rețeaua de transport de energie electrică.
Instrumentele UE care sprijină energia regenerabilă, planificarea și dezvoltarea regională comună între România și Bulgaria pot stimula dezvoltarea accelerată a energiei eoliene offshore din Marea Neagră și implicit economiile. Astfel, energia eoliană offshore poate deveni un catalizator al procesului de decarbonare din România și Europa de Sud-Est.
Insulă energetică (Energy Island) româno-bulgară (RO-BG) – soluție pentru deblocarea dezvoltării energiei eoliene offshore la nivel de economii de scară
Abordarea provocărilor ce țin de rețelele de transport de energie eletrică cu care se confruntă România și Bulgaria în implementarea potențialului de energie eoliană offshore poate fi realizată prin conceptul de insulă energetică (Energy Island) româno-bulgară (RO-BG). Aceasta ar fi o soluție eficientă pentru deblocarea dezvoltării energiei eoliene offshore la nivel de economii de scară, precum și pentru extinderea capacității de interconectare cu alte țări din bazinul Mării Negre (cum ar fi Turcia, Georgia, precum și Azerbaidjan, către Est), care va contribui la securitatea energetică și la stabilitatea prețurilor din regiune.
Acest lucru va spori potențialul de energie eoliană offshore din întregul bazin al Mării Negre, iar cablul subacvatic HighVoltage Direct Current (HVDC) anunțat recent, care va fi construit de România, Azerbaidjan, Georgia și Ungaria va reprezenta un pilon important în acest proces. Conform scenariului EPG pentru 2030, costul mediu de producere al energiei (LCOE) offshore pe bază de turbine fixe va fi de 71 euro/MWh în zona României din bazinul Mării Negre, în timp ce pentru dezvoltarea ulterioară a energiei eoliene offshore pe bază de turbine plutitoare, LCOE ar fi de 94 euro/MWh.
Pentru un proiect comun între România și Bulgaria, includerea costurilor unei conexiuni HVDC la stația Constanța Sud ar conduce la un LCOE total la 79 euro/MWh pentru o capacitate instalată de 3GW. Mai mult, realizarea unei insule energetice RO-BG ar conduce la un LCOE total în valoare de 85/MWh, presupunând că investiția pentru dezvoltarea insulei este împărțită în mod egal între cele două state. Costurile totale de capital alocate de România într-un proiect RO-BG Energy Island, inclusiv parcurile eoliene offshore de 3GW, au fost estimate la 8,4 miliarde euro, în timp ce producția anuală de energie rezultată a fost estimată la 9,8 TWh. Pe lângă importanța în procesul de producție al energiei electrice verde, dezvoltarea parcurilor de energie eoliană offshore generează beneficii socio-economice prin crearea de locuri de muncă în producția, construcția și operarea și întreținerea (O&M) proiectelor, cu efect de multiplicare asupra altor sectoare, inclusiv prin concentrarea activităților economice asociate energiei eletrice offshore în Portul Constanța. Pentru 1GW de capacitate instalată, energia eoliană offshore din Europa generează 2,1 miliarde euro. În consecință, 3GW de capacitate instalată de energie eoliană offshore în România ar putea genera 6,3 miliarde euro, respectiv 2,6% din PIB-ul anului 2021. Mai mult, investițiile în 3GW de energie eoliană offshore ar putea crea un total de 22.000 de noi locuri de muncă pentru angajați cu normă întreagă (20.000 în faza de CAPEX și 1.800 în cea de operare și întreținere), dintre care 15.500 noi locuri de muncă ar putea fi create în mod direct la nivel național, presupunând că România ar atrage investitori în producția de componente pentru turbine eoliene, în construcția, instalarea și, respectiv, întreținerea infrastructurii parcurilor eoliene offshore.
Stabilirea unui cadru legislativ și fiscal adecvat este esențial în dezvoltarea energiei eoliene offshore, în contextul actual marcat de extinderea accelerată a acestor capacități de producție la nivel mondial. Un dialog al Uniunii Europene cu privire la obiectivele privind dezvoltarea energiei eoliene offshore din Marea Neagră ar facilita procesul pentru cele două state membre (România și Bulgaria), precum și pentru partenerii din afara UE. Mai mult, aceasta ar putea promova investițiile în insule energetice, precum și potențialele interconexiuni pe distanțe lungi. Din perspectiva cadrului legislativ și de reglementare, raportul EPG propune un mix de politici între un model centralizat, bazat pe stat, și un proces deschis, bazat pe investitori, pentru dezvoltarea zonei României din bazinul Mării Negre, având ca scop valorificarea avantajelor și diminuarea riscurilor asociate pentru investitori.
