166159 – 28082022 – Curiozitatea este un lucru complex, motivează inovația, progresul și învățarea. Cu toate acestea, există mulți factori diferiți care ne țin curioși și care ne fac devoratori naturali de informație, unii factori care ne ajută să ne liniștim, iar alți factori care ne perturbă liniștea și ne plasează în căutarea senzațiilor tari.
În opinia psihologului Laura-Maria Cojocaru, există două tipuri principale de curiozitate, și anume: curiozitatea perceptivă și cea epistemică.
„Pe de o partea, curiozitatea perceptivă este tipul de curiozitate pe care îl simțim atunci când trebuie să ne liniștim mințile. Când suntem curioși să aflăm cine ce a făcut sau a zis, cum se face un anumit lucru, cum se termină un film, cine este autorul unei crime dintr-un roman etc. Nu oferă nicio recompensă palpabilă, ci este legată de rezolvarea problemelor și eradicarea lacunelor de cunoștințe. Este strâns legată de anxietate și tensiune. De cealaltă parte, curiozitatea epistemică vine dintr-un loc al dorinței, spre deosebire de un loc al nevoii. Acesta este tipul de curiozitate care a determinat și continuă să-i determine pe inventatori, pe oamenii de știință să întreprindă o muncă genială. Este adesea asociată cu anticiparea recompensei, ceea ce nu înseamnă neapărat câștig financiar. Căutarea senzațiilor tari este, de asemenea, un tip de curiozitate epistemică”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Știința din spatele curiozității
„Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când suntem curioși? De ce mințile noastre iscoditoare au o nevoie insuportabilă de a afla lucruri noi? Curiozitatea este un instinct uman natural care este declanșat din ziua în care ne naștem. Până la vârsta de aproximativ trei ani, majoritatea copiilor au intrat în faza de a pune întrebări precum: „De ce este cerul albastru?” sau clasicul „Cum sunt făcuți bebelușii?”. Curiozitatea este un element fundamental al funcționării noastre cognitive, chiar dacă provoacă uneori conversații incomode! De ce suntem curioși? Cum „funcționează” curiozitatea în creier? Dacă există un lucru care ne stimulează cel mai mult curiozitatea, acesta este un subiect complex învăluit în mister…deocamdată!”, continuă specialistul.
Totodată, psihologul este de părere că o modalitate de a începe explorarea curiozității este să înțelegem „căutarea de informații”. Acest comportament este observabil în întregul regnul animal. „Căutarea de informații” înseamnă că fiecare animal caută informații despre mediul său. Asta pentru ca să știe cum să supraviețuiască (de bază sau calitativ). De fapt, de aceea există organele senzoriale – pentru a furniza creierului informații care ne ajută să ne cunoaștem, să ne înțelegem mediul și să facem alegeri mai bune.
„Dar când căutarea de informații se califică drept curiozitate? Diferența este în motivație. Dacă suntem în căutare de cunoștințe din cauza unei motivații externe, cum ar fi facultatea sau locul de muncă, atunci nu se califică drept curiozitate. Dar dacă suntem în căutare de cunoștințe pentru că suntem motivați intern – pentru că vrem doar să știm răspunsul – aceasta este curiozitate. Când ceva ne stârnește curiozitatea – un fapt interesant sau un zgomot neașteptat – creierul nostru intră în ceea ce se numește „starea de curiozitate”. Anumite părți ale creierului care sunt sensibile la condiții neplăcute se luminează. Acest lucru arată că ne simțim ușor inconfortabil, deoarece recunoaștem că ne lipsesc anumite cunoștințe. Apoi, părțile creierului nostru responsabile de învățare și memorie trec pe modul viteză, astfel încât să putem învăța și să ne amintim mai eficient ceea ce am învățat. În acest moment suntem pregătiți să începem căutarea răspunsurilor. Și, atunci când începem să învățăm fapte noi în starea noastră de curiozitate, se întâmplă ceva și mai interesant decât memoria intensificată: începe circuitul nostru de recompensă”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
Cum să ne cultivăm curiozitatea?
Există câteva activități simple care ne ajută să ne stimulăm curiozitatea și, prin urmare, să ne creștem creativitatea:
- Pune întrebări: întreabă-te la întâmplare „din ce motiv? și „cum?” când citești ceva sau stai de vorbă cu prietenii. Poți chiar să scrii câteva dintre aceste întrebări pentru a-ți face timp să găsești răspunsurile mai târziu.
- Citește în afara domeniului tău: alege un tip de carte pe care nu ai cumpăra-o niciodată. Este poezie clasică? Non-ficțiune? O carte de bucate? Ceva despre geologie? Citește-o doar de dragul de a o citi.
- Fii curios cu oamenii: alege pe cineva din anturajul tău pe care nu l-ai mai văzut de ceva vreme și invită-l la o cafea. Scopul tău este să înveți cât mai multe despre interesele lui. Urmează această abordare de fiecare dată când întâlnești o persoană nouă.
- Exersează să vorbești mai puțin: acesta este legat de cel precedent. Încearcă să vorbești mai puțin și să asculți mai mult.
- Aprofundează un subiect: selectează un subiect care ți se pare interesant și împinge-ți limitele curiozității. Aceasta înseamnă să citești o mulțime de articole, cărți și lucrări de cercetare, să ascultați podcasturi.
- Scrie: treci la nivelul următor scriind ceva exact despre acest subiect – curiozitatea.
- Păstrează o agendă de notițe: îți va fi mai ușor să îți amintești subiectele despre care ești curios și despre care dorești să cercetezi, fie să scrii mai târziu.
- Învață despre tine: curiozitatea nu trebuie să fie doar exterioară. Explorează-ți sentimentele, întreabă-te despre obiectivele și comportamentele tale sau chiar cercetează-ți istoria trecută și familială.
- Încetinește: productivitatea poate fi inamicul creativității. Fă-ți timp pentru a-ți lăsa mintea să rătăcească și lasă întrebări și idei noi să vină în minte.
„În lumea de astăzi, dacă suntem curioși ne putem îmbogăți viața și cunoștințele. Dacă ne urmăm pasiunile este satisfăcător atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Fie că ne explorăm curiozitatea prin evenimente sociale sau prin studiul biologiei, filozofiei, psihologiei, mediul înconjurător etc., este necesar să ne amintim că abordările diferite se vor potrivi oamenilor diferiți. Contează la fel de mult, nu doar descoperirea informațiilor noi, ci și ceea ce face fiecare dintre noi cu informațiile descoperite”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru.
