162061 – 04112021 – Guvernul britanic[1] recomandă minim 60 de minute de activitate fizică zilnic pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 18 ani, inclusiv educația fizică de la școală.
Potrivit unor studii[2], copiii și adolescenții care au o boală cronică sau dizabilități fizice au o condiție fizică redusă comparativ cu colegii lor fără dizabilități, aceasta fiind asociată nu doar cu reducerea activității fizice și creșterea bolilor cardiovasculare, ci și cu niveluri mai scăzute ale funcționării cognitive și psihosociale. În plus, copiii și adolescenții cu probleme de sănătate participă mai puțin atât la sporturile recreative, cât și la cele de competiție. O varietate de studii de intervenție au arătat efecte pozitive ale programelor de antrenament. Pe lângă problemele legate de afecțiunea cronică în sine,
un rol cheie în determinarea gradului de participare la sport sau la activități fizice îl joacă diverși factori personali și de mediu. Datorită acestor bariere, participarea la sport în orele imediate după școală pare a fi o soluție fezabilă pentru a face acești copii și adolescenți activi fizic din punct de vedere structural. Prin urmare, copiii cu dizabilități au șanse mai mari să fie sedentari, de aceea este important să participe la exercițiile școlare.
De asemenea, sondajele[3] au arătat că majoritatea copiilor cu dizabilități își doresc să participe mai des la orele de educație fizică. O cercetare[4] recentă, la care a contribuit și fostul atlet paralimpic dr. Stuart Braye, arată că în Marea Britanie elevii cu dizabilități care frecventează școlile obișnuite întâmpină încă dificultăți în ceea ce privește participarea efectivă la orele de educație fizică.
În 1994, la prima conferință[5] mondială privind educația cu nevoi speciale, organizată în Spania, reprezentanții a 92 de țări au declarat că educația[6] incluzivă este dreptul tuturor copiilor, iar școlile ar trebui să stabilească reguli în acest sens.
Cu toate acestea, după aproape trei decenii, relatările personale despre izolarea socială[7] și educația generală non-incluzivă arată că mai sunt lucruri de făcut, inclusiv în ceea ce privește orele de educație fizică.
În 2015, UNESCO[8] a cerut tuturor instituțiilor de învățământ să se asigure că oferă copiilor cu dizabilități oportunități incluzive, adaptative și sigure pentru a participa la educație. Cu toate acestea, în ciuda progreselor înregistrate în legislația privind egalitatea persoanelor cu dizabilități la nivel global[9], acest lucru nu a fost de mult timp așa.
Cercetările[10] au arătat constant că elevii cu dizabilități se confruntă cu o atitudine mai puțin primitoare în școala – nu au acces la un echipament potrivit, se simt marginalizați și excluși de colegii fără dizabilități, dar și de profesori. Iar în ceea ce privește orele de educație fizică, s-a constatat o insuficientă pregătire a cadrelor didactice pentru a răspunde nevoilor unui astfel de copil.
Pregătirea inadecvată a profesorilor
De asemenea, studiile[11] arată că, la rândul lor, profesorii de educație fizică se simt ei înșiși insuficient pregătiți pentru a include copiii cu dizabilități în lecțiile de educație fizică. O cercetare[12] recentă, în cadrul căreia au fost intervievate familiile unor copii cu dizabilități, profesori de educație fizică și furnizori de formare a profesorilor, trage un semnal de alarmă legat de incompleta dezvoltare a programelor de formare inițială a profesorilor.
Una dintre cauze ar putea fi reducerea duratei cursurilor de licență, ceea ce face ca includerea copiilor cu dizabilități în programa predată să nu fie suficientă.
Profesioniştii care predau educație fizică au opinat că termenul de „incluziune” este interpretat într-un sens larg, ceea ce înseamnă că dizabilitățile devin una dintre multele probleme de egalitate care trebuie acoperite ca parte a unui curriculum complet.
Persoanele intervievate în cadrul cercetării au evidențiat importanța lucrului cu copiii cu dizabilități chiar din perioada formării educatorilor/profesorilor. Asta înseamnă că repartizarea pentru practica școlară ar trebui să aibă aibă în vedere și școlile/clasele în care sunt copii cu nevoi speciale[13], pentru a oferi viitorilor profesori șansa de a dezvolta competențe și în această direcție și încrederea că vor putea adopta strategii de incluziune adecvate.
De asemenea, interacțiunea cu persoane cu dizabilități ar fi utilă în procesul de formare a profesorilor de educație fizică. De remarcat că niciunul dintre participanții la studiu nu a auzit vreodată de un profesor de educație fizică cu dizabilități, ceea ce, într-un fel, confirmă cercetările[14] care arată că doar 0,5% din forța de muncă din învățământ sunt persoane cu dizabilități.
Cu toate acestea, niciunul dintre participanții la studiul nu a prezentat un motiv pentru care o persoană cu dizabilități nu ar putea fi profesor de educație fizică sau să practice această profesie.
Probabil că de asta ar fi nevoie pentru ca educația incluzivă (toată educația incluzivă) să devină o realitate pentru toți copiii cu dizabilități.
Traduce și adaptare după The Conversation
[1] https://www.gov.uk/government/publications/physical-activity-guidelines-uk-chief-medical-officers-report
[2] https://bmcsportsscimedrehabil.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13102-015-0016-7
[3] https://www.sportanddev.org/sites/default/files/downloads/efds_active_together_report.pdf
[4] https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/09687599.2021.1907551?journalCode=cdso20
[5] https://www.european-agency.org/sites/default/files/salamanca-statement-and-framework.pdf
[6] https://www.tandfonline.com/doi/10.1080/17408989.2019.1571183
[7] https://www.nao.org.uk/report/support-for-pupils-with-special-educational-needs-and-disabilities/
[8] https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000235409
[9] https://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/RightsOfDisabledPersons.aspx
[10] https://www.tandfonline.com/doi/10.1080/1034912X.2018.1435852
[11] https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/17408980802400502
[12] https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/09687599.2021.1907551?journalCode=cdso20
[13] https://www.tandfonline.com/doi/10.1080/09687599.2020.1867074
[14] https://www.tandfonline.com/doi/10.1080/09687599.2020.1867074
