157545 – 12122020 – Fostul premier ține cu dinții de putere, ceea ce era de așteptat și, până la un punct, de înțeles, și încearcă să compenseze pierderea funcției cu plantarea în executiv în funcții cheie a cât mai multor apropiați ai săi, în frunte cu dl Dancă la Finanțe și dl Ionuț Ștefan „Grindă” la Dezvoltare, scrie Ioana Ene Dogioiu pe SpotMedia.ro.
Încep, probabil, cele mai stranii negocieri din ultimii ani pentru formarea unui guvern. Și spun stranii inclusiv pentru că funcția centrală în dispută nu este guvernamentală, premierul nu mai e o necunoscută chiar înainte de consultările oficiale, iar taberele nu sunt doar cele trei care se vor așeza la masă.
Să le luăm pe puncte:
1.Principala bătălie se poartă acum în jurul funcției de președinte al Camerei Deputaților. PNL are președintele țării și premierul, deoarece nu mai este practic o discuție dacă el va fi liberal și cel mai probabil Florin Cîțu.
Senatul este revendicat cu succes de UDMR, o cameră bine aleasă nu doar pentru că acolo este președintele formațiunii, ci și pentru că este camera decizională pentru două tematici foarte importante: justiția și administrația.
Deci este oarecum firesc ca USR-PLUS să revendice Camera Deputaților, care reprezintă însă ultimul tren de putere și pentru Ludovic Orban. În funcție de felul în care se va tranșa această dispută, vor continua probabil și restul discuțiilor.
2.În zona ministerială bătălia nu se dă pe mai știu eu ce proiecte reformiste. Toate trei formațiunile și toți actorii, oricât de frumos vorbesc despre programe și principii, urmăresc două prăzi: ministerele cu bani mulți, precum Dezvoltarea sau Transporturile, și ministerele avizatoare: Justiția și Finanțele, dar care, tocmai de aceea, trebuie să fie cel mai apropiate de premier.
Cel mai probabil toată busculada se va încheia cu un guvern destul de mare, rezultat prin împărțirea ministerelor bănoase ca să apuce toți câte o bucată: unul Economia, altul Energia, unul Transporturile, altul Comunicațiile, unul Mediul, altul Pădurile și Apele.
3.În zona liberală negocierile sunt conduse de Ludovic Orban, aflat în conflict cu Klaus Iohannis. Fostul premier ține cu dinții de putere, ceea ce era de așteptat și, până la un punct, de înțeles, și încearcă să compenseze pierderea funcției cu plantarea în executiv în funcții cheie a cât mai multor apropiați ai săi, în frunte cu dl Dancă la Finanțe și dl Ionuț Ștefan „Grindă” la Dezvoltare.
Ca să le păstreze, probabil, ar fi dispus să cedeze ministere importante pentru Klaus Iohannis sau ministere dorite de adversari ai săi în partid.
Dacă Ludovic Orban va pastra controlul asupra ministerelor cu bani, va pastra controlul și asupra pușculiței cu care să fie fidelizate filialele. Scopul fiind conservarea poziției de președinte PNL la Congres.
Ne întoarcem cumva în epoca Dragnea, cu un alt premier decât șeful de partid, ceea ce nu poate dura decât până la Congres când funcțiile probabil se vor reuni. Iar dl Orban sigur nu vrea să aibă soarta fostului președinte PSD. Deci încearcă să-l îndiguiască pe Florin Cîțu.
4.Klaus Iohannis a cedat în privința generalului Ciucă, opțiunea inițială a domniei sale pentru funcția de premier. Din punctul meu de vedere a fost o mare eroare.
Cumpătat, organizat, experimentat, stăpân pe sine, obișnuit să conducă și să își asume, dl Ciucă era exact tipul de premier de care România avea nevoie cel puțin în următoarele luni, extrem de dificile și după haosul anului 2020.
Conflictul dintre premierul interimar și oamenii lui Ludovic Orban este explicația cedării președintelui, amenințat de Ludovic Orban, se pare, cu ruperea partidului.
Klaus Iohannis nu își mai poate permite și alte cedări și are nevoie de proprii piloni de putere în guvern, dacă nu vrea să ajungă mai izolat în această guvernare decât a fost în guvernarea Dragnea.
5.USR-PLUS sunt doar teoretic o formațiune, pentru că între cele două e o concurență acerbă. Orice funcție importantă va obține PLUS va trebui să aibă un echivalent într-o funcție obținută de USR.
Mai remarc că pentru unele dintre ministerele pe care le țintește, unele extrem de dificile, alianța nu poate proiecta competență reală. E drept că ele pot deveni rapid cedările pe care să le facă pentru ministere unde au oameni competenți.
În general, constat că împărțirea nu pleacă de la ceea ce chiar Dragoș Tudorache îmi explica, într-un interviu, că reprezintă felul în care se întâlnesc cererea și oferta la împărțirea portofoliilor Comisiei Europene.
Adică țintești portofoliile pentru care poți prezenta nume foarte solide, nu neapărat portofoliile cele mai tentate pentru ca apoi să vezi tu cu cine le umpli.
6.UDMR știe probabil de la început ce va obține: câte și care ministere, câți secretari de stat. Dar va pretinde dublu pentru a se replia pe ceea ce își propusese de la început.
