155572 – 13072020 – Epopeea legii carantinării și izolării este cea mai bună dovadă a impotenței generalizate a statului și încă o explicație a motivelor pentru care autoritățile și politicul se află într-o criză uriașă de credibilitate, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe SpotMedia.ro.
Nu există nicio instituție și niciun partid care să nu răspundă pentru situația aberantă în care ne aflăm. Să îi luăm pe rând.
1.Guvernul. De când a început criza Covid, au fost două mari momente critice din punctul de vedere al legislației, ambele în urma unor decizii CCR. Decizia CCR 152/2020 a declarat neconstituțională reglementarea amenzilor prin OUG 1/1999 pentru că norma nu definea clar contravențiile și lăsa totul la aprecierea agentului constatator, iar gravitatea sancțiunii nu era în niciun fel corelată cu gravitatea faptei, fiind la rândul ei arbitrară.
Tot atunci CCR a atras atenția că restrângerea de drepturi și libertăți nu se poate face decât prin lege, pentru că așa prevede art 53 al 1 din Constituție.
A urmat Decizia CCR nr. 157/2020 referitoare la OUG privind starea de alertă, declarata constituțională numai în măsura în care nu restrânge drepturi și libertăți. De aceea, a și fost necesară adoptarea urgentă a unei legi privind starea de alertă.
Indiferent dacă socoteai sau nu corecte deciziile, era clară direcția CCR în aplicarea art 53 din Constituție, deci respingerea oricăror restrângeri care nu sunt făcute prin lege în sens strict. Era de atunci clar că izolarea și carantinarea prin ordin de ministru nu au cum să fie constituționale. Deci era o chestiune de timp.
Din momentul în care Avocatul Poporului a atacat la CCR Legea 65 și OUG 11/2020 pentru că permit spitalizarea, respectiv carantinarea prin ordin de ministru, Guvernului trebuia să-i fie clar ce va urma în baza art 53 și ar fi putut să se pună pe treabă, adică pe elaborarea unei legii a carantinării și izolării. N-a făcut-o.
Decizia CCR a fost luata pe 25 iunie și din comunicat era foarte ușor de înțeles motivul, chiar dacă ignorai precedentele decizii: ”nu întrunesc cerințele de claritate și previzibilitate a legii impuse de art.1 alin.(5) din Constituție și afectează drepturi și libertăți fundamentale, așa cum sunt cele prevăzute de art.23 alin.(1), art.25 și art.26 din Constituție, fără respectarea condițiilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale”.
Măcar atunci ar fi trebuit început lucrul la o lege clară, care să fie adoptată în regim de urgență. N-a început.
Ministrul Sănătății, inițiator de drept în acest domeniu, a rămas pasiv, premierul la fel, iar ministrul Justiției a declarat că trebuie văzută motivarea. S-au pierdut astfel 7 zile, un timp prețios care ar fi permis măcar ca proiectul să nu fie făcut pe genunchi, pentru că, într-adevăr, nu e ușor să pui de acord exigențe medicale cu exigențe constituționale.
De ce e atât de greu? Tot sistemul juridic european se bazează pe o valoare fundamentală: libertatea. Pentru mulți de-a lungul istoriei, inclusiv la noi în decembrie ’89, el a fost mai important decât viața. Și atunci este esențial că restrângerile libertății să fie făcute cu cele mai mari precauții și garanții juridice.
Iar dispute au fost și alte țări, inclusiv în Franța unde s-a pronunțat Curtea lor pe anumite aspecte. O carantină sau o spitalizare forțată nu diferă mult de o reținere sau un arest preventiv, deci trebuie să aibă aceleași garanții legale.
Decizia CCR 458/2020 a fost publicata în 2 iulie, a devenit obligatorie și pe vid legislativ au început externările, au încetat măsurile de carantină. Pe 3 iulie, vineri, ministrul Sănătății și secretarul de stat Raed Arafat au început să lucreze la legea carantinei.
Abia duminică seara, pe 5 iulie, au fost chemați la Ministerul de Interne și juriștii. Medici apropiați demersului mi-au povestit, ironic, că ”au venit niște băieți din MJ care nu înțelegeau nimic”. ”Băieții” erau din direcția de avizare a MJ în frunte cu seful direcției.
Ce nu ințelegeau ei? Din informațiile mele: cum să reglementezi o carantină fără termen precis? Cum să impui o restrângere de libertate fără o cale efectivă de atac împotriva ei în justiție și fără o procedură concretă.
”Băieții” de la avizare nu au răzbit, actul normativ a fost considerat încheiat pe la ora 3 luni dimineața, a primit aviz de la MJ cu observații, exact acelea care au devenit subiect de scandal. De ce s-a limitat ministrul Justiției la observații și nu a dat aviz negativ este pentru mine o întrebare.
Deci, deși a avut tot timpul din lume, deși putea anticipa neconstituționalitatea restrângerii de drepturi prin ordin de ministru, Guvernul nu a făcut nimic pentru a nu ajunge la vid legislativ. S-a limitat să atace Opoziția și CCR.
- Parlamentul.Da, în acest caz, normal ar fi fost că inițiativa legislativă să aparțină Ministerului Sănătății și proiectul să fie inițiat de Guvern, pentru că ei au nevoie de aceste pârghii.
Dar dacă tu, Parlament, cu PSD, ALDE, UDMR, USR, Pro România, vezi că Guvernul este paralizat, ce faci? Tu de ce nu intervii legislativ? Reunești tu juriști și medici pentru a scoate o formă corectă din ambele puncte de vedere.
Apoi, Camera Deputaților a modificat, pe alocuri salutar, proiectul de la Guvern și l-a adoptat. La Senat însă a început modificarea modificărilor făcute la Cameră. De ce? Pentru PSD-Senat e prost ce a făcut PSD-Cameră.
Dl Cazanciuc pretinde că trebuie să primească punct de vedere de la MJ pe tema modificărilor. De ce? De ce nu și le asumă? De fapt, dl Cazanciuc, altfel extrem de vocal, chiar nu știe ce să facă, nu își dă nici domnia sa seama cum e mai bine, este rupt între exigențele legale și populism și vrea să facă scandal cât de mult poate. Altfel legea putea fi adoptată încă de vineri.
PSD exploatează populist un vid legislativ pe care nu numai că putea, dar avea chiar datoria să-l corecteze.
- Președintele. Când vezi că Guvernul cu care ești partener își da sistematic cu stângul în dreptul, când unele dintre deciziile CCR au fost luate și cu votul judecătoarelor trimise de tine la Curte, de ce nu îi bagi în viteză?
Cât despre legea în sine, nu uitați că legea aceasta nu se va aplica doar crizei Covid care pentru mulți justifică abandonarea oricăror principii și garanții. Nu va fi aplicată doar de Guvernul Orban în mandatul lui Klaus Iohannis.
Dacă vreți să evaluați corect garanțiile, gândiți-vă câte dintre prevederi ați accepta să fie aplicate de Carmen Dan într-un guvern Dragnea.
O lege nu e bună dacă doar te trece peste pragul unui moment, ci și dacă include anticorpii împotriva utilizării ei abuzive. – Spotmedia.ro
