155089– 17062020 – Romfilatelia introduce în circulație la 18 iunie 2020 emisiunea de mărci poștale Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, un secol de cercetare.
Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, primul de acest gen din întreaga lume, își datorează existența geniului marelui savant Emil Racoviță (1868-1947), biolog, explorator polar și fondatorul biospeologiei, crearea acestui institut fiind consfințită printr-o lege specială, promulgată la 26 aprilie 1920, de către Regele Ferdinand I.
Pentru început, institutul a funcționat ca parte componentă a Facultății de Științe a Universității din Cluj, reprezentând cadrul oficial în care fondatorul său a mutat și sediul Societății Științifice „Biospeologica”, pe care o întemeiase în 1907, ca instrument internațional de coordonare a activității tuturor zoologilor interesați de studiul faunei subterane.
Alături de Emil Racoviță, în institutul din Cluj și-au desfășurat activitatea doi eminenți biologi: francezul René Jeannel, entomolog și biogeograf și elvețianul Pierre-Alfred Chappuis, specialist în fauna acvatică subterană.
În 1940, în urma Dictatului de la Viena, Racoviță a fost obligat să se refugieze la Timișoara, luând cu el arhivele institutului, iar colecția „Biospeologica” a rămas la Cluj, păzită de P.A. Chappuis. Racoviță s-a întors la Cluj abia în 1945, suferind alături de institutul său toate privațiunile sărăciei și inflației postbelice. După moartea lui Racoviță, în 1947, institutul și-a diminuat lent activitatea, mai ales după plecarea lui Chappuis din România, în 1949.
În 1956, la inițiativa profesorilor Traian Orghidan, Margareta Dumitrescu și Valeriu Pușcariu, institutul a fost reorganizat sub conducerea profesorului Constantin Motaș (1891-1980), în noua sa structură având sediul central la București și o secție la Cluj. Un an mai târziu (1957), Institutul de Speologie a primit numele fondatorului său, Emil Racoviță, iar în 1960 a trecut sub egida Academiei Române. După anul 1963, directori ai ISER au fost profesorii Traian Orghidan și Margareta Dumitrescu.
În cadrul emisiunii de mărci poștale, alcătuită din patru timbre, sunt redate imagini reprezentative din peșterile României, de mare importanță pentru activitatea de cercetare speologică.
Ilustrarea timbrelor emisiunii este realizată într-o grafică atractivă pentru colecționari, având elemente reproduse cu o culoare specială – galben UV.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei este reprodusă o pictură parietală din Peștera Coliboaia (județul Bihor), în care poate fi vizualizat un rinocer lânos – Coelodonta antiquitatis (Blumenbach, 1799), iar pictura datează de cca. 33.000 de ani, una dintre cele mai vechi reprezentări rupestre din Europa.
Stalactite și coloane cu aspect de orgă împodobesc intrarea în Galeria Paradisului din Peștera Piatra Altarului, Munții Bihor, județul Cluj. Cavitatea găzduiește cristale și formațiuni de calcit care pot atinge perfecțiunea, comparabile cu cele mai renumite din Europa. Orga de calcit, aflată în Galeria Paradisului din Peștera Piatra Altarului, este reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei.
Pe al treilea timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 8,50 lei, sunt redate cranii de urs de peșteră aflate în Peștera Rece, ursul fiind mamiferul reprezentativ al ultimei Ere Glaciare din Carpați. Peștera Rece este situată în versantul stâng al Cheilor Cuților, din comuna Roșia, județul Bihor.
Pe ultimul timbru al seriei, cu valoarea nominală de 12 lei, sunt reliefate cele mai mari gururi (bazine de calcit de mari dimensiuni) din România, aflate în Sala Mendip din Peștera Șura Mare, Munții Șureanu, județul Hunedoara. Gururile se formează prin precipitarea carbonatului de calciu dizolvat în apa ce se prelinge pe un perete înclinat.
Pe plicul prima zi a emisiunii sunt ilustrate stalagmite uriașe, aflate în Sala Mamuților, Peștera din Peretele Dârninii, Munții Bihor, județul Alba. Mamuții sunt domuri și stalagmite masive din calcit și mondmilch, printre cele mai mari de acest fel din România.
