154486 – 30042020 – Într-un editorial postat pe blogurile Adevărul, Ion M. Ioniță analizează motivele declarației de miercuri a președintelui României. Dacă primele două explicații sunt legate de rivalitatea politică dintre stânga și dreapta și fac o trecere în revistă, succintă, a principalelor teme cu care stânga l-a atacat, de-a lungul timpului, pe președintele României (slujeşte interese străine, este unealta doamnei Merkel la Bucureşti, este străin etc.), folosindu-se de un discurs naţionalist și anti-european, xenofob, suveranist, care exploatează fricile populaţiei doar din dorința de a obține capital electoral, PSD pare să adopte acum o politică de tranzacţionare cu UDMR, din dorința de a se apropia de electoratul radical. Atât doar că președintele a preluat lovitura și a intrat pe terenul naţionalismului românesc, și folosindu-se, ca în artele marțiale, chiar de forța adversarului, o întoarce ca un bumerang, atacând PSD chiar pe propriul teren, relansând în același timp luptele interne dintre social-democrați (a se vedea primele reacții ale fostului prim-ministru Viorica Dăncilă și ale fostului ministrul al Justiției, Ana Birchall). Pe de altă parte, președintele îi obligă pe liderii PSD să se poziționeze cât mai clar în relația cu UDMR ale cărei ambiții autonomiste se manifestă periodic.
Al treilea motiv enunțat de editorialist este chiar mai interesant, pentru că despre suspendarea președintelui României a început să se vorbească imediat după realegerea sa pentru un al doilea mandat, politicienii care s-au exprimat în spațiul public părând că testează, în ultimele luni, prin declarațiile lor, potențiale motive care ar putea fi invocate pentru atacarea celei mai importante instituții a statului român. În momentul în care a izbucnit criza sanitară care a dat peste cap întreaga lume, părea că vechile obsesii generate de rivalitățile politice au fost lăsate de-o parte. Dar se pare că nu, pentru că nici n-a terminat de vorbit ieri președintele, că europarlamentarul Maria Grapini a relansat în spațiul public tema suspendării președintelui.
Un punct de vedere interesant are și fostul consilier prezidențial, sociologul Sebastian Lăzăroiu. Într-un comentariu postat pe pagina de Facebook, cu titlul ”De ce și-a scos Iohannis mănușile?”, Lăzăriu analizează posibilele resorturi care au stat în spatele declarației prezidențiale, atrăgând atenția că gestul președintelui nu este deloc întâmplător, având în vedere ”circumstanțele” în care a avut loc – ”pupitrul de la Cotroceni”, ceea ce indică mai mult decât o simplă declarație politică, pentru că implică însăși instituția cea mai reprezentativă a statului român.
”Ceva adevăr ar putea fi atunci când Iohannis sugerează o complicitate între PSD și Viktor Orban (via UDMR). Care este natura înțelegerii, probabil că nu vom ști exact, deși putem bănui că nu e vorba de „vânzarea Ardealului”, așa cum sugerează Iohannis, pentru a-și îngroșa atacul. Scandalul diplomatic de săptămâna trecută, de la Budapesta – un ricoșeu al inițiativei inamicale de a trimite „ajutoare medicale” guvernamentale doar cetățenilor români de etnie maghiară – arată că există o tensiune între cele două țări vecine și nu lipsită de fundament. În fond, există o asemănare între Ungaria și PSD. Ambele entități se simt în mediul lor atunci când apele sunt tulburi, iar oceanul actualității planetare n-a fost niciodată mai tulburat după Al Doilea Război Mondial. Nu putem exclude că Ungaria încearcă să-și extindă influența politică în România dincolo de carcasa modestă a formațiunii etnice prin care și-a făcut jocurile în ultimii treizeci de ani. Iohannis a tras, deci, un foc de avertisment și, dacă la Budapesta urechile sunt ciulite, ecoul somației s-a făcut auzit”, scrie Sebastian Lăzăroiu.
O a doua temă care ar motiva declarația președintelui este temperarea valului de populism manifestat în rândul parlamentarilor care, în căutare de capital electoral înaintea alegerilor, ar putea pune ”presiuni uriașe asupra bugetului de stat, secătuit deopotrivă de consecințele acestui lockdown autohton și de cheltuielile cu iz electoral”, fără nicio preocupare față de nevoia țării de a se poziționa cât mai favorabil într-un context internațional extrem de fluid, în care rivalitățile geopolitice sunt în plin efort de refacere a zonelor de influență.
A treia țintă identificată de fostul consilier prezidențial este liderul PSD, Marcel Ciolacu, care intră acum în tirul vechii gărzi a PSD, dornică să-și plătească polițele.
