153710 – 13032020 – Aventura anticipatelor s-a incheiat prost, dar nu imprevizibil, important este ce se va intampla de acum incolo. Sub presiunea Covid, exista un real consens ca Romania are nevoie de un guvern cu puteri depline. Intrebarea este insa ce fel de guvern si ce fel de premier.
Presedintele Iohannis datoreaza Romaniei un raspuns responsabil, mai ales dupa derizoriul moment al retragerii premierului Citu, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com.
Lectia principala care cred ca ar trebui invatata este ca pe prevederile actuale ale Constitutiei, anticipatele se pot face, dar nu pot sa fie fortate. A explicat asta, pe argumente juridice, tehnice, pentru Ziare.com si Europa FM, de la inceput, conf. univ. Claudiu Dinu. Cine l-a citit/ascultat nu ar trebui sa fie surprins.
Anticipatele pot fi ori consecinta unei reale crize politice in care chiar nu se poate crea majoritate oricum o dai, ori sunt dorite de o majoritate care sa strabata procedura fara nicio problema si incontestabil. Dar o minoritate nu are cum sa le impuna. Si eu cred ca nici nu trebuie sa le poata impune. Cand presedintele s-a avantat spre anticipate nu avea nici criza reala, nici majoritate care sa le doreasca. Au fost erori majore de parcurs, precum OUG privind anticipatele, a aparut nu lebada, ci elefantul negru numit coronavirus.
Cand l-a desemnat pe premierul Citu tot ca sa cada, presedintele putea sa vada deja ce vine spre noi, deja boala lovise Europa. Asa cum inevitabila devenise si decizia CCR privind Ordonanta anticipatelor. Si normal ar fi fost sa puna frana. Dar a mers direct spre zid. De care, ce sa vezi?, s-a lovit.
Cand investirea guvernului Citu a devenit inevitabila, pentru ca Marcel Ciolacu nu a mai putut controla instinctul de supravietuire politica al PSD si deci nu a mai putut livra caderea guvernului, premierul Orban a fost primul care a intrat in fibrilatia pierderii puterii. Dl Orban a fost ca o pisica pe draperie, care prefera sa pice cu tot cu ea decat sa-si dea drumul.
Nu era greu de anticipat ce ar fi urmat, o partajare a puterii in PNL intre presedintele partidului si premier, asa cum toti am vazut la PSD intre Dragnea si premierii cu care a coabitat. Si pana la urma nu Dragnea a castigat. Deci, asemeni dlui Dragnea, si dl Orban a luptat sa scape de premierul concurent din propriul partid. Sebastian Zachman relateaza in Adevarul ca exact asta i-a si spus dl Orban dlui Citu: ”Vrei sa faci ca Grindeanu?” Deci insusi dl Orban s-ar fi pus implicit in papucii lui Dragnea.
Este motivul pentru care asupra premierului desemnat au fost facute presiuni pentru a-si depune mandatul, tot mai mari pe masura ce au crescut sansele ca guvernul sa fie investit, apoteotice atunci cand investirea a devenit, joi, certa. Si pentru ca dl Citu a rezistat, ultimul cuvant l-a avut presedintele.
Oricat am detesta componenta actualului Parlament, este un dispret profund la adresa democratiei si principiilor ei, nu la adresa unui partid sau altul, ca premierul desemnat si-a depus mandatul cu cateva minute inainte de sedinta de investitura si atunci cand votul devenise cert tocmai pentru ca tara trece printr-o criza absolut teribila.
Liberalii s-au impuscat teribil in picior. Cand toata clasa politica a admis ca trebuie guvern stabil, cand mai toata lumea cerea guvern stabil, tu sa hacuiesti politic premierul pe cale sa obtina in cateva ore un vot masiv de investitura, pentru ca nu-ti ies tie socotelile de putere interna in partid este demolator.
Cu atat mai mult cu cat in mesajul sau public de retragere, dl Citu a avut si proasta inspiratie sa faca trimitere la fidelitatea fata de seful de partid si obiectivul castigarii alegerilor: ”Pentru a avea succes in alegerile care vin pesedintele partidului trebuie sa fie premier”. La asta sta gandul unui premier desemnat si al liberalilor cand tara arde?
Cine se uita putin pe Facebook, mai ales in bulele cu cei mai mari sustinatori ai PNL si ai lui Klaus Iohannis, poate vedea cat de crancen a fost impactul si cat de mare dezamagirea. Bonus, PNL a fost nevoit sa recunoasca faptul ca guvernul Citu era menit sa cada exact pe acelasi voci care asigurau ca guvernul Citu e menit sa treaca, ca juca tot in filmul anticipatelor si dupa ce criza Covid lovise Romania, desi se sustinea contrariul. Iar Florin Citu a fost grav avariat ca om politic, poate chiar terminat, ceea ce mie mi se pare o pierdere.
Klaus Iohannis pare hotarat sa se miste repede si cred ca in acest moment are doua directii posibile. Ar putea sa lase pisica pe draperie, adica sa ii incredinteze dlui Orban un nou mandat. Ar putea primi votul de investitura in timp record sub presiunea momentului, dar cu aer de bascalie si viol politic.
PNL si Ludovic Orban vor continua cu un urias handicap si nu cred ca in afara de nucleul dur de electorat ultrafidel vor fi multi cei care sa ii trateze cu indulgenta dupa ce au jucat asa. Ceea ce se va vedea la voturile care urmeaza. In paranteza fie zis, sa nu va mirati daca, sub presiunea epidemiei, localele vor fi in toamna, iar parlamentarele se vor muta abia in primavara anului viitor. E o varianta deja discutata.
In aceste conditii foarte grele, Klaus Iohannis ar putea recurge insa si la o desemnare surpriza care sa dea sens retragerii lui Florin Citu, una care sa vina ca o relaxare pentru populatie. Si cred ca o optiune de succes ar fi ministrul Ciuca.
Nu e vorba atat de persoana, pe care personal nu o cunosc, cat de simbolistica militara. Fostul sef al Statului major ar intra in lupta cu Covid, disciplina si rigoare militara, adica exact ceea ce ii face pe romani sa se simta in siguranta si mai ales in momente de criza. De aceea Armata si este tot timpul in topul increderii publicului.
Dl Ciuca are avantajul ca nu este om politc, deci nu prezinta o concurenta pentru premierul Orban, care poate ramane linistit pe perdea. Totodata, un guvern Ciuca, eventual cu o componenta tehnocrata puternica, asumat de o majoritate, ar putea fi usor de acceptat si de Opozitie si, in acelasi timp, mai greu de atacat si tocat de catre PSD. Un asemenea guvern nu prezinta nici miza electorala, adica tipul de guvernare de care Romania are acum nevoie.
Si, desigur, o asemenea desemnare ar fi concordanta cu ceea ce a spus si presedintele in discursul de joi seara, adica un accent apasat pe criza coronavirus si pe nevoia de calm politic: ”Rafuielile si meciurile politice nu isi au rostul”, a spus presedintele Iohannis. Redesemnarea lui Ludovic Orban ma tem ca ar fi ca batul prin gard. De aceasta decizie ar putea depinde viitorul Romaniei, dar si, ceea ce pare a fi mai important pentru PNL, viitorul liberalilor si al presedintelui Iohannis.
