153142 – 23012020 – Să creşti salariile bugetarilor din pix, doar fiindcă aşa vrei tu (”Pentru că putem”, nu?) şi pentru că eşti vremelnic stăpân peste sacul cu bani, nu e vreo dovadă de inteligenţă sau de ingeniozitate politică. La drept vorbind, e soluţia prostului. PSD a botezat-o politică socială şi a inclus-o în programul de guvernare. Curios e că nimeni, nici măcar cei care erau în Opoziţie, n-au anticipat efectele., scrie jurnalistul Liviu Avram în Adevărul.
”Iar unul dintre efectele nebănuite este următorul: majorările salariale din sistemul bugetar duc automat la pensii mai mici pentru toţi cei care lucrează în mediul privat. Pentru a demonstra acest lucru, apelez la un exemplu extrem, imposibil de găsit în practică, dar util pentru a înţelege mecanismul subtil aflat în spate.
Să presupunem că Ion şi Gheorghe sunt singurii salariaţi din România. Ion lucrează la o firmă privată, iar Gheorghe e bugetar. Fiecare dintre ei are un salariu brut de 5.000 de lei. Prin urmare, salariul mediu brut pe economie este de 5.000 de lei. Când le va fi calculată pensia, Ion şi Gheorghe vor primi fiecare câte un punct de pensie, care se calculează ca raport între salariul brut efectiv şi salariul mediu brut pe economie.
În campania electorală, PSD promite să dubleze salariul bugetarului Gheorghe. În ziua votului, evident, Gheorghe merge şi votează cu PSD, iar Ion rămâne acasă – adică se pişă pe el de vot – pentru că pe el nu-l afectează cu nimic promisiunea făcută de PSD lui Gheorghe. Aşa crede el…
După alegeri, aşa cum a promis, Guvernul PSD măreşte salariul bugetarului Gheorghe la 10.000 de lei. Ion rămâne tot la 5.000 de lei, pentru că în privat salariile nu prea se pot mări doar din simpla dorinţă a patronului. Ca urmare a acestei măsuri, salariul mediu brut pe economie devine 7.500 de lei.
Când le va fi calculată pensia în noile condiţii, bugetarul Gheorghe va primi 1,33 puncte de pensie (10.000 împărţit la 7.500), iar Ion va primi doar 0,66 puncte de pensie (5.000 împărţit la 7.500). Atunci când se pişa pe el de vot, Ion nu avea nici cea mai vagă bănuială că promisiunea Partidului, despre care credea că nu-l afectează, avea să-i aducă o pensie la jumătate faţă de cea a bugetarului Gheorghe.
Concluzia: dacă un guvern măreşte doar salariile bugetarilor, atunci matematic cei din mediul privat vor avea pensii mai mici decât dacă guvernul nu ar fi luat această măsură. Cu o condiţie: ca aceste majorări să fie semnificative, adică suficient de ample încât să se simtă în statistici – mai exact, în valoarea salariului mediu brut pe economie, care se calculează statistic. Institutul Naţional de Satistică publică salariul mediu brut pe economie, lună de lună şi an de an”.
Una peste alta, discuția (tardivă) referitoare la dacă sunt sau nu bani pentru creșterea cu 40% a pensiilor sau majorarea cu 100% a alocațiilor pentru copii este absurdă, atât timp cât România are deficit bugetar. Deficit înseamnă că suntem pe minus cu cheltuielile față de venituri, motiv pentru care ne și împrumutăm (vezi și megaîmprumutul de trei miliarde de euro luat recent pe termen lung și foarte lung). De unde se vede cât se poate de clar că nu sunt bani. Avem doar dacă ne dau alții, cu dobânzi mari.
În termeni ceva mai prozaici, noi ne împrumutăm pentru a merge regulat la fast-foodul sponsorizat cu bani din viitor de malaxorul politico-electoral. Ori, deficitele nu se fac pentru consum pe termen scurt ci pentru investiții de care să ne folosim pe termen lung.
Caz în care restituirea banilor și plata dobânzilor aferente (care, în 30 de ani și la 3,5% pe an, mai mult decât dublează suma ce va fi achitată, tot din impozite și taxe) ar fi apărut ca o rată la bancă, necesară pentru a avea un acoperiș deasupra capului. Nu ca o scumpire masivă pe nesimțite, în timp, a unor bunuri și servivii pe care ne-am grăbit să le luăm fără bani în buzunar și fără grijă pentru consecințe. pe larg în Adevărul.
