153004 – 10012020 – Presedintele Iohannis are dreptate sa vrea alegeri inainte de termen, vazand confirmat de realitate ceea ce putea fi intuit fara mare dificultate din momentul demiterii Guvernului Dancila, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com.
Intr-un an dublu electoral, in situatia economica si cu masurile populiste mostenite de la PSD, avand, bonus, o CCR de-abia improspatata de PSD si cu Valer Dorneanu in frunte, guvernarea minoritatra PNL este sinucigasa. Iar Cabinetul nu vadeste pana acum cine stie ce agilitate politica.
Dar asa cum acest lucru putea fi anticipat fara mari dificultati, la fel de simplu era de intutit ca odata instalat in functie premierul Orban nu va avea niciun interes sa o paraseasca, iar PSD nu va avea niciun interes sa salveze PNL printr-o motiune, in loc sa-l tina ca pe sac de box electoral.
Daca le lua pe amandoua in calcul, presedintele ar fi trebuit sa inceapa procedura pentru anticipate dupa caderea Guvernului, cand PSD era groggy si legat de bolovanul numit Viorica Dancila, iar PNL cu sacii inca langa caruta.
Ca ratarea acelui moment a fost o eroare de calcul sau a prevalat un calcul electoral cinic nici macar nu mai conteaza. Suntem unde suntem si optiunea ferma a presedintelui pentru anticipate arata ca a inteles dimensiunea dezastrului pe care il poate reprezenta acest an de guvernare minoritara.
De partea cealalta, este de inteles si, sa-i zicem deocamdata, ezitarea lui Ludovic Orban. In primul rand, omeneste. Dl Orban nu a fost niciodata un star politic. A fost adesea dat la o parte, ironizat, poreclit. A trecut si prin desertul politic al procesului penal. Acum si-a atins visul cu mainile. Este star, respectat ca om politic de prim rang si are putere reala.
Este greu sa renunti de buna voie la asa ceva, mai ales ca nu exista in mod obiectiv nicio garantie ca renuntarea ar fi urmata de o revenire.
Un acord politic pentru anticipate nu e doar greu de obtinut, dar si greu de respectat de-a lungul a doua voturi succesive de investitura, mai ales atunci cand cel de-al doilea reprezinta, de fapt, o demisie din partea unor oameni intre care unii nu au nicio garantie ca vor mai prinde locuri eligibile, daca nu chiar certitudinea ca nu vor prinde.
Deci, daca demisioneaza, dl Orban nu mai poate fi premier interimar, presedintele va numi un alt interimar din Guvern. Iar apoi fie se bate sa fie tot el premierul de paie desemnat numai pentru a fi respins, fie isi asuma riscul ca un alt premier desemnat sa treaca ”din greseala” la al doilea vot, chiar daca la nivel conducerilor partidelor, eventualul acord sa ramana in picioare.
Se repeta situatia din 2005, cand Calin Popescu Tariceanu nu a vrut sa demisioneze pentru declansarea anticipatelor cerute, corect din punct de vedere politic, de Traian Basescu.
Exista, totusi, doua diferente fata de acel moment. Jumatate din coalitia de guvernare, adica PNL-ul de atunci, era total antiprezidentiala si alaturi de premier. Traian Basescu nu a avut nicio parghie atunci in PNL pentru a-l forta pe premier. Ce a urmat se stie.
Si tocmai pentru ca stim si urmarea, cred ca riscul declansarii procedurii care sa duca la anticipate trebuie asumat. Pentru ca odata declansat intervine si presiunea opiniei publice.
Acum insa PNL este aproape 100% pro-prezidential, iar puterea lui Ludovic Orban este circumstantiala. Daca partidul va avea de ales intre ei doi, cum s-a intamplat in 2005, nu cred ca dl Orban are sanse sa castige. Mai mult, exista chiar liberali care se tem ca anul acesta de guvernare ar face tandari procentele PNL care acum i-ar asigura o victorie majora.
E drept, nimeni nu poate semna demisia in locul dlui Orban, dar nici nu cred ca presedintele ar fi dispus sa il dinamiteze din interior cum a facut Liviu Dragnea cu Sorin Grindeanu.
Asta nu inseamna ca presedintele este gata sa se resemneze. Dimpotriva. Initial, a incercat sa-i dea lui Ludovic Orban garantii ca il va pastra prmeier. De joi seara pare sa fi intrat in alta logica.
Desi i-a laudat activitatea, nici nu putea altfel fiind vorba despre un guvern PNL, desi a spus ca doreste PNL cat mai mult la guvernare, dupa ce a spus ca isi doreste anticipate si a anuntat ca se va implica ”pentru conceptul de alegeri anticipate”, presedintele a refuzat ostentativ sa afirme ca Ludovic Orban va fi in continuare optiunea sa de premier dupa anticipate.
Este un semnal pe care partidul cu siguranta l-a retinut.
Si ca sa fie si mai convingator, presedintele a anuntat ca in acest moment nu intentioneaza sa nu promulge dublarea alocatiilor pentru copii, adica o prevedere care ar pica precum un bolovan in bugetul pe anul in curs. As zice ca este un avertisment destul de transparent ca dl Orban ramane pe cont propriu, daca va opune rezistenta.
A existat un moment asemanator si intre Traian Basescu si Emil Boc, nu pentru anticipate, cand Traian Basescu a socotit, din nou corect, ca PDL avea nevoie de schimbarea Guvernului si a premierului de care era legata taierea salariilor din 2010. Si a avut nevoie de luni bune pana la demisia premierului care a venit in februarie 2012.
Ramane de vazut cum se va incheia discutia de vineri cu premierul, deja anuntata de presedinte. Joi seara la Realitatea TV, dl Orban a spus ca negociaza deocamdata acordul pentru anticipate si abia daca el exista poate fi declansata procedura, adica o temporizare. Nu stiu cata rabdare este dispus sa aiba dl Iohannis.
Dar, indiferent de rezultatul concret, cata vreme din timp in timp se repeta acelasi tip de conflict intre presedinte si premier, este clar ca reglementarea domeniului e problematica. Este nefiresc ca un presedinte ales prin vot direct si universal, in acest caz cu un procent foarte mare, in orice caz cu milioane de voturi in spate, sa nu poata fi decat un spectator al actiunilor Guvernului, ca este unul ostil sau partener.
Dar pentru modificarea Constitutiei este necesara o majoritate solida, una care acum nu exista si care nici dupa un an de carpeli nu cred ca se va mai profila.
