151825 – 26092019 – Dintre cei 12 candidați pentru Cotroceni, opt au fost reclamaţi de BEC la Parchetul General pentru că ar fi falsificat semnături. Cu toate acestea, ei vor participa nestingheriţi la alegeri pentru că procesul va dura ani buni, procurorii fiind nevoiţi să verifice fiecare semnătură.
Legea prevede pedepse de la trei luni la doi ani de închisoare cu executare pentru fals în acte, însă candidaţii cu greu pot fi traşi la răspundere. Mai degrabă vor plăti ţapii ispăşitori care şi-au asumat veridicitatea semnăturilor.
Candidatura la funcţia de preşedinte al României presupune depunerea a 200.000 de semnături de susţinere. Însă mai mulţi candidaţi, care nu au în spate partide puternice, au depus la BEC liste false de semnături. BEC i-a descalificat în primă fază, dar CCR a întors decizia. ”Neînregistrarea candidaturii s-a făcut doar în baza unei simple aprecieri a aspectului unor semnături“, a motivat CCR, după ce BEC a invalidat candidatura lui Viorel Cataramă, de exemplu. ”Falsul în înscrisuri poate fi certificat doar de o instanţă, nu de BEC, care e un organism electoral temporar, cu componenţă politică. BEC nu poate avea rol de instanţă”, a explicat avocatul Elenina Nicuţ pentru Adevărul.ro.
După decizia CCR, BEC a depus plângeri penale la Parchetul General pentru cei opt candidaţi care ar fi falsificat aproape jumătate din semnături: Viorel Cataramă – Partidul Dreapta Liberală; Miron Cozma – candidat independent; Maria Minea – Partidul Românilor Patrioţi de Pretutindeni; Cătălin Ivan – Partidul Alternativa Pentru Demnitate Naţională; Sebastian Constantin Popescu – Partidul Noua Românie, Alexandru Cumpănaşu – candidat independent; Ninel Peia – Partidul Neamul Românesc, Bobby Păunescu – candidat independent.
Din punct de vedere politic, cei opt au suferit mici prejudicii de imagine, însă vor putea candida la alegerile prezidenţiale, chiar dacă, potrivit BEC, au trişat la înscriere. Nici din punct de vedere juridic nu riscă mare lucru. Conform procedurii, fiecare foaie cu semnături este garantată de un reprezentant al candidatului, care-şi asumă răspunderea penală că semnăturile sunt adevărate. ”Pentru ca un prezidenţiabil să fie tras la răspundere, este necesar ca el în mod direct să fi făcut acele falsuri. Dacă ne uităm către prezidenţiabili, o să observăm că ei se pot prevala întotdeauna de situaţia prin care şi-au angajat persoane care să strângă semnături pentru ei, şi atunci se vor dezice de acuzaţiile de falsificare a declaraţiilor”, susţine, la rândul său, avocatul Adrian Cuculis pentru ”Adevărul”.
Candidaţii pot fi acuzaţi, cel mult, de instigare la fals sau uz de fals, şi asta doar în condiţiile în care procurorii vor demonstra că cei opt candidaţi ştiau de faptul că persoanele care au atestat listele de semnături au recurs la fals în declaraţii. Or, e aproape imposibil să dovedeşti acest lucru.
Chiar dacă ancheta va evolua, un eventual proces va dura ani. În acest timp, unul dintre cei opt candidaţi cu probleme penale ar putea ajunge, teoretic, preşedintele României, iar şeful statului are imunitate. Astfel, am avea un preşedinte penal intangibil, arată Adrian Cuculis. Totuşi, şansele ca unul dintre cei opt să ajungă preşedinte sunt infime. Cel mult, ar putea intra în marja de eroare.
Pentru a se evita falsul grosolan la viitoarele alegeri, există o singură soluţie: Parlamentul să schimbe legea: fie să reducă numărul semnăturilor necesare candidaturii, fie să elimine total această condiţie. Cert e că rolul BEC nu poate fi întărit.
