150049 – 09042019 – Boala este consecință unor convingeri false, adânc înrădăcinate în ființa celui bolnav, uneori atât de adânc, încât ajung să se manifeste la nivelul corpului fizic și putem vorbi în acest caz despre somatizare.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, boala psihologică și emoțională este dureroasă, iar de cele mai multe ori, ea mutilează sufletele în care și-a făcut loc depresia, anxietatea, teamă, nesiguranță, singurătatea, sentimentul că eșți nedreptățit, că nimic nu mai are rost, că nu mai eșți important pentru nimeni. Mai mult, dacă vei întreba persoanele aflate în acesta situație, dacă vor să iese din aceste stări, cele mai multe, probabil, îți vor răspunde: ”Da”. Însă foarte puține persoane din cele care vor da acest răspuns sunt cu adevărat dispuse “să se facă bine”.
Pare de necrezut este o afirmație care poate revolta: “Este cineva care nu vrea să se facă bine?” Răspunsul, oricât de ciudat ar părea, este da. În mod conștient toți vrem să ne fie bine, să nu suferim, să ne putem bucura de viață, să râdem, să trăim din plin. Însă la nivel inconștient ceva din noi ne împiedică să ne facem bine. Este vorba despre beneficiile ascunse ale bolii. Da, boala are și beneficii. Există oameni care nu își doresc să fie cu adevărat vindecați, deoarece sunt în căutare de alinare, iar vindecarea este dureroasă, iar întoarcerea la o viață de om sănătos poate fi neplăcută, inconfortabilă”, explică psihologul.
Atenția și afecțiunea celor din jur obținută prin manipulare
De cele mai multe ori, în ciuda bolii, persoanele în cauză se complac în această situație deoarece obțin atenția și afecțiunea celor dragi, chiar dacă prin intermediul manipulării de genul: “Nu vezi că mi-e rău? De ce nu mă înțelegi?” (în traducere “dacă mie mi-e rău, tu cum îți permiți să-ți fie bine”?), “Nu ai făcut niciodată nimic pentru mine!” și exemplele pot continua la nesfârșit.
Prin această tehnică, persoana bolnavă îi determină pe ceilallți să facă din ce în ce mai mult pentru el doar ca să-l vadă fericit. Tot acest joc manipulativ nu face nimic altceva decât să adâncească problemele psihologice/emoționale, deoarece faptul că persoana de lângă tine se simte vinovată că tu nu eșți fericit/ă sau se simte dator să renunțe la nevoile și dorințele lui că să-ți fie ție bine, nu-ți rezolva problema ta ci, din contra, o alimentează. Mai mult de atât, persoana de lângă tine, căreia-i faci asta se poate îmbolnăvi și ea, iar tu, acel “bolnav și neînțeles” nu vei fi capabil să-i fi alături și “la rău” așa cum ți-a fost respectivă persoană, ba chiar te vei revoltă: “cum ai îndrăznit să te îmbolnăveșți și tu, cine mai are grijă de mine acum?”. Poate pleci și cauți pe altcineva “să aibă grijă” de ține și să-ți mângâie durerile și stările depresive, dar nu te vei face bine niciodată alături de cineva care-ți întreține boală ci doar alături de partea sănătoasă din ține care poate lua atitudine și poate trece la acțiune, explică Laura Maria Cojocaru.
Boala este oglinda în care ne putem vedea tendințele ascunse, negate. Luptându-ne cu boala și luându-i că aliați în acesta luptă și pe cei din jurul nostru nu facem decât să ne adâncim și mai mult în durere. Negarea stărilor depresive, anxioase, negarea suferinței, resentimentelor, negarea faptului că într-un moment al vieții ai nevoie de ajutor, devine un efort inutil care doar maschează simptomele dar nu le vindecă. Boala este întotdeauna un semnal asupra consecințelor credințelor, faptelor și atitudinilor noastre, este cea care ne pune față în față cu noi înșine. Ea este oglinda în care ne putem vedea tendințele ascunse, negate, condamnate ale sufletului nostru și fața mai puțin plăcută a defectelor noastre pe care ne este greu să le recunoaștem din cauza prejudecăților și a inhibițiilor născute din constrângeri sociale, familiale, religioase, politice, profesionale s.a.m.d.
“Privită din acest punct de vedere, boala devine astfel cheia spre vindecare. Putem să nu folosim acesta cheie sau putem alege conștient să îndepărtăm umbrele amăgitoare ale beneficiilor imediate și să ne conștientizăm părțile mai greu de acceptat pentru ego-ul nostru, mobilizându-ne pentru a face lumina în propriul suflet, în propria minte și în propriul trup, oricât de greu ar părea la început. Procesul vindecării este doar o chestiune de timp pentru cel ce are curajul să înceapă să se cunoască, să renunțe la “beneficii” din teamă de a nu le pierde, pentru cel ce nu se mai lasă condus de frică ci de dorința de a se transformă cu adevărat în ceea ce-și dorește să fie”, conchide psihologul.
