149097 – 11012019 – Cele opt județe ale Moldovei au probleme specifice – care țin de geografie, de infrastructură, de dinamica socială, de proiecția conștientă a unui viitor sănătos.
Asociația ”Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”, ce are ca membri persoane cu expertiză și competență profesională în domeniile economiei, antreprenoriatului, științelor juridice, administrației, istoriei, geografiei sociale, din toată regiunea, va formula aceste probleme, le va impune pe agenda națională și va propune soluții.
Sunt probleme regionale importante, ce au fost ignorate, sistematic, de generații de politicieni – care sunt răspunzători, din toate punctele de vedere, de subdezvoltarea Moldovei:
Lipsa infrastructurii mari, care gâtuie de decenii economia Moldovei, are drept cauză dezinteresul și incompetența politicilor centraliste care repartizează banii și prioritizează proiectele de investiții după o logică fără legătură cu dezvoltarea pe termen lung a unei regiuni esențiale strategic;
Rezultatul acestor politici se traduce prin inechități în alocările bugetare – care adâncesc, sistematic, decalajul dintre Moldova și regiunile cu creștere economică peste media țării; în 2018, de exemplu, Moldova – care înseamnă peste 20% din suprafața țării – a primit un umilitor 2,3% din bugetul național de investiții al Ministerului Transporturilor;
Regiunea e privită de decenii, în luări publice de poziții, prin lentila unor stereotipii care-o califică drept “primitor universal” de infuzii financiare. Datele arată însă, adesea, altceva: în perioada 2012-2015, de exemplu, regiunea Nord-Est a livrat bugetului central cu 10 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro) mai mult decât a primit înapoi prin realocări;
Fenomenul migrației forței de muncă – care trage în jos întreaga economie națională – are efecte devastatoare în Moldova: din trei emigranți români, unul este din Moldova; 25% din populația zonei – față de 10%, media națională – contribuie, prin munca lor, la PIB-ul altor țări;
Orașe mari – sau județe întregi, precum Galațiul sau Botoșaniul – sunt condamnate la izolare și declin accelerat pentru că nu-și pot conecta motoarele economice la cele ale regiunii; și n-o pot face pentru că nu există conexiuni de transport adecvate și politici regionale care să le valorifice inteligent resursele, creativitatea, potențialul.
Subdezvoltarea Moldovei nu este un dat istoric
Sunt 160 ani de când Moldova plătește, discret, factura Unirii Principatelor.
În 1859, de exemplu, regiunea Moldovei avea de trei ori mai multe drumuri modernizate decât Muntenia; un venit comunal pe cap de locuitor mai mare; mai multe târguri; moșii mai performante; o administrație care, după standardele epocii, era mai modernă și mai eficientă.
Imediat după momentul 1859, Principatele Unite se mândreau cu patru mari orașe: București, Iași, Botoșani și Galați.
Azi Botoșaniul și Galațiul și-au pierdut vigoarea economică și pozițiile în top nu doar pentru că granițele României s-au extins, incluzând orașe transilvănene mari, ci pentru că au pierdut puncte, an de an, din cauza necruțătoarelor reguli ale centralismului.
Centralismul a schimbat dramatic viitorul Moldovei.
În 1930, ziarele epocii titrau pe prima pagină: “Vrem șosele în Moldova! Singura regiune fără șosele!”.
Sună cunoscut, nu-i așa?
Modelul centralismului francez Iacobin, pe care România l-a adoptat într-un anume context istoric, a devenit – în timp – o frână pentru regiuni, ținute într-o dependență bugetară cronică de un centru tot mai lipsit de viziune, mai arogant, mai clientelar.
Până și Franța a renunțat, în anii ‘60, la acest model – devenise depășit, neoperant, contraproductiv.
Suntem în secolul XXI și pierdem, ca țară, teren – pentru că nu ne reformăm administrația, nu ne stimulăm potențialul local, nu creăm context regiunilor să performeze.
Mai rău, bugetul public e tranzacționat, mai mult ca oricând, pentru scopuri complet străine de nevoile contribuabililor.
A venit momentul să cultivăm șansele de dezvoltare ale regiunilor – și, implicit, șansele de dezvoltare ale întregii Românii. Acesta este, de fapt, interesul național: ca regiunile să-și tureze motoarele, să se dezvolte, să atragă investiții și talente.
Descentralizarea înseamnă inteligență istorică, șanse de dezvoltare, promisiuni plauzibile de prosperitate generată de jos în sus.
Înseamnă plasarea deciziei mai aproape de comunități.
Descentralizarea înseamnă administrare modernă, flexibilă, rapidă, eficace.
Nu capitala trebuie să aibă o țară, ci țara trebuie să aibă o capitală
Procesul de regionalizare, aflat în dezbatere publică în 2013 – care ar fi permis în acești ani accesarea dinspre regiuni a fondurilor europene pentru infrastructură mare, de care Moldova are stringentă nevoie – a fost abandonat de administrația de la București fără vreo explicație.
Dezvoltarea României trebuie să fie rezultanta eforturilor marilor comunități regionale, care sunt direct interesate să valorifice oportunități – și deci vor fi mai rapide și mai eficiente.
Regiunile României trebuie, în plus, să se dezvolte simultan și echilibrat. Dezechilibrele nasc tragedii, reacții extreme, pericole greu de anticipat.
Asociația Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei va propune un model național de descentralizare administrativă – și de punere în acord a intereselor regionale cu obiectivele dezvoltării naționale.
Credem că este timpul ca marile regiuni ale României să capete voce politică și putere administrativă pentru a relansa dezvoltarea țării, ținută acum pe loc de un hipercentralism ineficient, paralizant și antinațional, se arată într-un comunicat de presă, potrivit Hotnews.ro.
