146671 – 13062018 – Președintele Klaus Iohannis a spus miercuri, la o dezbatere pe teme de educație, că analfabetismul funcțional atinge în România o cotă de 42% și se reflectă în cele mai înalte sfere ale politicii. El a mai spus că educația se face ”după ureche”, iar efectele unei abordări haotice sunt foarte grave.
Președintele României, Klaus Iohannis, a susținut miercuri, 13 iunie a.c., la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” București, o alocuțiune în cadrul evenimentului de lansare World Development Report: „Learning to Realize Education’s Promise”. Vă prezentăm în continuare textul alocuțiunii:
„Dați-mi voie, în primul rând, să vă mulțumesc dumneavoastră, tuturor, pentru primirea deosebit de călduroasă pe care mi-ați făcut-o astăzi, aici. Mulțumesc!
Stimați reprezentanți ai Băncii Mondiale,
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Domnule ministru,
Doamnelor și domnilor,
Mă bucur că am ocazia de a participa la acest eveniment organizat de Școala Națională de Studii Politice și Administrative și de Banca Mondială, eveniment pentru care vă felicit. Banca Mondială a fost un partener important pentru țara noastră, mai ales pe parcursul perioadei de tranziție pe care am traversat-o. Chiar și astăzi, aceasta rămâne pentru noi un furnizor foarte important de asistență tehnică și financiară pentru că, în unele sectoare, după cum este lesne de observat, dezvoltarea capacității administrative, ca să mă exprim așa, nu este încă la nivelul pe care ni-l dorim cu toții.
Raportul global «Learning to realize Education’s promise» este un exemplu de studiu comparativ la nivel internațional, bine fundamentat, care scoate în evidență cauzele și impactul deficitului de educație asupra societății.
Analiza pune într-o lumină nouă problemele cu care se confruntă sistemele de educație, oferindu-ne informații importante despre modul în care lipsa de echitate contribuie la menținerea unor decalaje economice substanțiale între statele lumii.
Raportul menționează o distincție importantă: cea între școlarizare și învățare efectivă. Sistemul educațional trebuie să aibă capacitatea de a face o diferență reală în nivelul de cunoștințe al copiilor, nu doar să bifeze un număr de ani petrecuți pe băncile școlii. Aceasta este o lecție care se aplică și României, în condițiile în care un studiu din 2016 ne avertiza că ne confruntăm cu o rată de analfabetism funcțional de 42%, care se reflectă foarte vizibil și în înaltele sfere ale politicii românești.
Echitatea trebuie să devină o prioritate reală pentru sistemul educațional. Nu este suficient să asigurăm accesul la educație, trebuie să garantăm accesul la o educație de calitate, una care chiar aduce valoare adăugată.
La nivel național, ne confruntăm cu o criză demografică amplificată de un nivel ridicat al abandonului școlar și de o participare scăzută la învățământul superior.
Pe acest fond, poate că nu este momentul să ne concentrăm acum atenția asupra unor sisteme de credite pentru studii în învățământul superior, în timp ce neglijăm finanțarea altor proiecte, deja demarate, destinate creșterii echității în educația preuniversitară.
Vorbesc aici și de insuficienta finanțare a proiectului ROSE, care inițiase schema de granturi pentru licee, destinată reducerii abandonului și facilitării tranziției spre învățământul superior.
Dar astfel de exemple sunt numeroase. Drept rezultat, continuăm să ne îndepărtăm de obiectivul Europa 2020, sau 20-20 cum se spune mai nou, în domeniul părăsirii timpurii a școlii, cu o cifră de peste 18%.
Când vorbim despre obiectivele educației, trebuie să ne punem întrebarea: «Ce și cum dorim să învețe copiii și tinerii din România?». Poate, și mai important, «Ce își doresc să devină tinerii din România?».
Foarte multe lucruri depind de ceea ce se învață la școală, unde nevoia de adaptare a programei școlare la realitatea economică și socială este pregnantă.
Dincolo de calitățile intrinseci ale sistemului educațional, acesta aduce valoare adăugată în societate atunci când este adaptat nevoilor economiei moderne, caracterizate actualmente printr-un grad ridicat de tehnologizare și digitalizare.
Desigur, educația nu se poate limita doar la instruirea unor buni angajați, ci trebuie să meargă în direcția formării unor buni cetățeni, suficient de informați pentru a înțelege principalele dimensiuni ale dezbaterii publice, pentru a avea spirit de inițiativă, dar și pentru a-și cunoaște drepturile și obligațiile civice. Și aici, foarte multe depind de ceea ce se învață la școală.
Educația economică, ca să vorbesc de o dimensiune relativ marginalizată a educației, este absolut necesară pentru a sprijini asumarea valorilor specifice economiei capitaliste de piață, dar și pentru a ne apăra tinerii de falsele promisiuni ale populismului. Voi da ca exemplu dezbaterea pe marginea sistemului de pensii administrat privat, dezbatere care acum este în curs, o dezbatere cu o dinamică foarte interesantă la nivel guvernamental. Iese cineva și spune «Nicio problemă, uitați!». Iese altcineva și zice «Nu desființăm!». Iese altcineva și zice «Dar îl transformăm în opțional!». Eu știu ce să înțeleg de aici și în consecință avertizez, dar cei care sunt direct vizați de multe ori, nu aș zice că nu înțeleg, nici nu-i interesează dezbaterea, fiindcă sunt preocupați de alte și alte chestiuni, ori aici cred că și sistemul educațional are vina lui, și sistemul are rezultatele lui, le vedem zilnic la televizor. Este clar că într-o țară cu natalitate redusă și cu migrație negativă, un sistem de pensii gestionat preponderent de stat pur și simplu nu este sustenabil.
Orice promisiune că se poate continua așa este doar o tentativă de amăgire a populației, sacrificând bunăstarea viitorilor pensionari.
Dar toate acestea sunt exemple punctuale. Nevoile educaționale ale copiilor și tinerilor se schimbă constant, la fel și metodele de predare.
Toate acestea necesită o abordare strategică, coerentă, structurată pe termen lung. Din dorința de a găsi soluții pentru viitor, am lansat consultările din cadrul proiectului «România Educată», fiindcă alternativa de a continua fără viziune în educație este una a instituirii haosului.
Numărul mare de legi din zona educației ajunse la promulgare, adesea cu prevederi contradictorii, denotă că la noi se face politică educațională după ureche. Chiar raportul lansat astăzi ne arată că multe dintre eșecurile înregistrate de anumite sisteme de educație pot fi explicate prin politici nesănătoase și ineficiente.
Riscurile unei abordări haotice sunt foarte mari și rezultatele pot fi foarte grave. În literatura de specialitate există un termen care ar trebui să ne atragă atenția. Este acela de «middle income trap» – adică middle income unde ne situăm noi, trap înseamnă capcană, deci capcana unei țări cu venit și cu capacitate medie – descrie statele care pot crește până la un punct, dar nu reușesc să devină real dezvoltate.
Astfel de state nu reușesc să pună pe picioare o economie bazată pe cunoaștere și cu o suficientă capacitate competitivă. Noi riscăm să devenim o astfel de țară și riscăm să intrăm într-un astfel de blocaj dacă nu rezolvăm cât de curând problemele de echitate din învățământ, dacă nu creștem calitatea actului didactic și dacă nu stabilim obiective educaționale bazate pe exigențele lumii moderne, nu pe exigențele lumii în care am trăit noi în tinerețea noastră.
Cred că am recunoscut cu toții, în raportul care tocmai s-a prezentat, idei pe care și noi le-am avut, probleme pe care și noi le-am identificat, soluții pe care, culmea, le știam și noi. Dar oare de ce nu le aplicăm?
Este o problemă majoră și vreau să reiterez că nu am început, nu am construit proiectul prezidențial „România Educată” pentru că, pur întâmplător, eu sunt dascăl. Am construit acest proiect fiindcă o societate needucată este o societate pierdută. Iar o societate cu o educație mediocră este o societate care nu are șansa unei dezvoltări sustenabile. Și, fiindcă eu îmi doresc pentru țara mea șansa unei dezvoltări sustenabile, fiindcă eu îmi doresc pentru țara mea ca și generațiile viitoare să o ducă mai bine decât o ducem noi, și pentru că avem problema reală demografică și singura șansă de a ieși din această capcană este educația, am decis să începem acest proiect. Vă invit să participați! Vă mulțumesc!”
