146368 – 21052018 – Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale și coautor la elaborarea Legii Fundamentale, lansează un scenariu, care îl poate arunca literalmente în aer pe Klaus Iohannis. De fapt, este vorba de o deducție logică. Bazată pe o ipoteză cât se poate de plauzibilă. Și anume că, după ce i-a cerut public demisia de mai multe ori și niciodată față în față, președintele României intenționează să o suspende pe Viorica Dăncilă din funcția de premier. Pe o cale extrapolitică. Și paralegală.
Sunt toate șansele ca președintele Klaus Iohannis să se afle în spatele gestului nemaiîntâlnit făcut de (încă) președintele PNL Ludovic Orban. Eliminarea unui adversar politic și dărâmarea Guvernului pe calea unui denunț penal, bazat pe ipoteza conform căreia procurorul de caz de la DIICOT va fi cooperant. Iar doamnei Viorica Dăncilă i se va dresa un dosar penal. Ceea ce i-ar permite președintelui Klaus Iohannis să o suspende. Și să declanșeze o criză politică profundă și durabilă. Și acum, iată cât de simplu este raționamentul lui Augustin Zegrean.
Fostul președinte al Curții Constituționale declară că, în eventualitatea de mai sus, președintele Klaus Iohannis are posibilitatea constituțională de a suspenda premierul. Suspendarea este pe o perioadă de 45 de zile. Nicio zi mai mult. Dacă în 45 de zile, în celeritatea ei, instanța de judecată nu soluționează favorabil cauza, apreciind că premierul nu a săvârșit nici una dintre infracțiunile prevăzute în rechizitoriu, atunci automat Guvernul este dizolvat. Ceea ce, după cum conchide Zegrean, echivalează cu o demitere mascată a primului ministru.
Dar, atenție: președintele României nu are dreptul să-l demită pe premier. Niciun președinte nu poate demite niciun premier. Prin urmare, nici președintele Klaus Iohannis nu-l poate demite pe premierul Viorica Dăncilă. Asta înseamnă că, dacă o suspendă, atunci, cu bună știință, Klaus Iohannis încalcă și spiritul dar și litera Costituției. Iar pentru o asemenea faptă poate fi el însuși demis. Suspendat și apoi demis în urma unui referendum. Situația devine astfel din ce în ce mai încurcată. Iar criza declanșată de Iohannis pe mâna lui Ludovic Orban, care, la rândul său, merge pe mâna DIICOT, va fi nu numai profundă, ci se și internaționalizează în mod automat.
Va fi un conflict de natură constutuțională. De care se va face răspunzător însuși președintele. Adică chiar garantul Constituției. Acest conflict constituțional generează o criză politică. Pentru că 45 de zile România nu va avea premier, după care, pentru un număr indefinit de zile, nu va avea practic un Guvern funcțional. Cu ajutorul organizațiilor civice soroșiste sau de altă sorginte aflate în siajul prezidențial, este de presupus că vor fi inițiate puternice demonstrații de stradă, prin care se va pune presiune pe alianța PSD plus ALDE, pentru a ceda puterea executivă și a susține din nou un guvern minoritar. Așa cum s-a întâmplat atunci când a venit la putere Guvernul Cioloș.
Indiferent care ar fi finalul, există o certitudine. Criza politică va fi de durată și va antrena instantaneu o criză economică și, puțin mai târziu, o criză socială.
Dar cum se internaționalizează acest război româno-român? Se internaționalizeză oricum. Numai că, de această dată, circumstanțele sunt agravante. În sensul că România urmează să preia prin președintele ei, pentru o perioadă de șase luni, președinția rotativă a Consiliului European. Momentul în care România urmează să-și exercite acest rol deosebit de onorant și de natură a aduce prestigiu acestui stat, coincide însă cu perioada în care aceeași Românie s-ar putea să nu aibă în funcție un președinte ales. Ci, eventual, unul interimar. Și doar pentru o lună. Ceea ce, evident și anticipat, va declanșa un uriaș scandal internațional. Și fel de fel de reacții politice ale cancelariilor diverselor state. O mediatizare profund negativă a României. O Românie care va fi tratată, de data asta pe bună dreptate, ca un stat de mâna a doua.
Pe scurt, să schițăm o cronologie. Suntem în data de 20 mai 2018. Procurorul de caz DIICOT, oricât de repede s-ar mișca, măcar pentru a crea impresia unei anchete temeinice, făcute cu bună credință, nu poate ajunge să facă un rechizitoriu în mai puțin de două luni. Desigur, în tot acest interval, va fi un întreg iureș al declarațiilor politice, dar și a chemărilor la DIICOT a premierului, a membrilor Cabinetului, dar și a altor demnitari. Trădarea de țară presupune existența a doua părți. Un trădător, care în această ipoteză este doamna Dăncilă, dar și un beneficiar al trădării. Care a fost identificat de către Klaus Iohannis și apoi de către Ludovic Orban ca fiind însuși statul Israel. Încă un motiv de internaționalizare a războiului româno-român. Să spunem că, după data de 20 iunie, avem un rechizitoriu. Începând de atunci, președintele Klaus Iohannis va trebui să aplice întreaga procedură prevăzută de lege pentru suspendarea prim-ministrului. Aceasta înseamnă crearea unei comisii prezidențiale, care să analizeze întreaga situație și să decidă dacă se impune sau nu suspendarea primului-ministru. Primul ministru poate însă contesta această decizie. Întreaga procedură nu poate dura mai puțin de o lună. Înseamnă că doamna Dăncilă ar putea fi suspendată în jurul datei de 20 iulie. După această dată, până la dizolvarea Guvernului, mai trebuie să se scurgă 45 de zile. Ajungem, dacă se ajunge cu maximă viteză, la data de 5 septembrie. La data de5 septembrie ar urma să fie dizovat Guvernul. Abia începând din acest moment, majoritatea parlamentară va avea suficente argumente pentru a-l acuza pe Klaus Iohannis că a încălcat Constituția, demițând în mod forțat premierul. Abia din acel moment, PSD plus ALDE pot declanșa, prin intermediul Parlamentului și cu avizul neobligatoriu al Curții Constituționale, procedura de supendare a președintelui. Până la suspendare propriu-zisă, dacă majoritatea se mișcă cu maximă viteză, va ma dura ceva timp. Vom ajunge în jurul datei de 20 septembrie. Locul lui Iohannis va fi luat de președintele Senatului României. Călin Popescu Tăriceanu. Dacă, între timp, acesta nu va fi condamnat definitiv. Timp de o lună, acesta va fi președinte interimar. Și va fi organizat referendumul pentru demiterea lui Klaus Iohannis. Să presupunem că va fi demis, întrucât referendumul de demitere s-a simplificat din punct de vedere legislativ și tehnic. După demitere, urmează organizarea de alegeri prezidențiale. Această operație durează cel puțin o lună. Și am avea un nou președinte la sfârșitul lunii noimebre.
Repet, asta se întâmplă dacă toți actorii procedează cu viteză maximă. Ceea ce în România este imposibil. Ei bine, dacă vom avea un nou președinte la sfârșitul anului, este la mintea cocoșului că nu va exista suficient timp pentru ca acesta, împreună cu Guvernul – Guvern despre care nu știm nimic, întrucât e aruncat în ceață totală – să poată construi minimum de strategie, indispensabilă preluării președinției rotative a Uniunii Europene și îndeplinirii onorabile a acestei obligații. Ceea ce știm noi știu și toți ceilalți actori politici din Uniunea Europeană și din restul lumii. Cancelariile europene nu sunt atât de bătute în cap încât să accepte o asemenea președinție, consutruită pe baze nesănătoase la capătul unei uriașe crize politice. De aceea, scandalul va fi maxim.
Evident, reacțiile internaționale nu se rezumă la raporturile României cu Uniunea Europeană. Suntem membri NATO și va fi afectată grav stabilitatea politică pe frontul sud-estic al alianței. În plină criză, decimat, Guvernul Dăncilă sau un alt Guvern, minoritar, nu va mai putea afirma interesele și suveranitatea României în plan extern nici măcar în condiții minime.
Și aici punem punct deocamdată. Nu vreau să mă bat cu cărămida în piept. Dar cred că toți actorii politici relevanți ar face bine să citească cu atenție această analiză. Pentru că acestă analiză ne spune ce ne rezervă viitorul, dacă alergăm voioși cu capul spre zid.
