146310 – 16052018 – La inițiativa deputatei independente Oana Bîzgan, peste 60 de parlamentari solicită acces la educație pentru copiii care nu au un CNP sau acte de identitate. Semnatarii din toate formațiunile politice au depus un proiect de lege care să completeze Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale în așa fel încât și acești copii să poată fi înscriși în sistemul educațional.
Inițiativa legislativă prevede ca unitățile de învățământ la care se prezintă copii fără CNP sau documente de identitate să le asigure acestora serviciile de învățământ general obligatoriu. De asemenea, angajații unităților de învățământ la care se solicită înscrierea vor anunța imediat serviciile de asistență socială sau organele de poliție, după caz, pentru efectuarea procedurilor de obținere a CNP-ului și de înscriere a copiilor în registrele de stare civilă.
Dreptul universal la educație este garantat prin Constituție și prin Convențiile internaționale la care România este parte, precum Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite. Totodată, autoritățile estimează că peste 160.000 de români nu au niciun document de identitate, iar majoritatea celor fără acte sunt copii. Lipsa documentelor de identitate afectează atât acești copii, cât și întreaga comunitate, printr-un risc crescut de sărăcie și excluziune socială, analfabetism, expunerea la abuz și violență sau trafic de persoane.
„Din păcate, deși dreptul la educație este prevăzut legal și egal pentru toți cetățenii, copiii care nu au CNP și implicit nu au documente de naștere sau identitate nu pot beneficia de acesta. Perpetuăm astfel o problemă sistemică, iar pentru a o rezolva este nevoie de responsabilizarea tuturor actorilor implicați. De aici importanța acestei colaborări transpartinice la feminin. Educația copiilor ar trebui să primeze, indiferent de partidul din care facem parte – le mulțumesc colegelor mele că susțin această inițiativă”, declară deputata independentă Bîzgan, inițiatoare a proiectului.
„Nu este vina copiilor că nu au actele necesare înscrierii la școală; nu ei sunt responsabili pentru faptul că, dintr-un motiv sau altul, nu au CNP. Statul are datoria să intervină prin serviciile de asistență socială pentru a corecta această situație discriminatoare – este dreptul fiecărui copil să beneficieze de un start egal în viață”, consideră deputatul Mara Mareș, co-inițiatoare a propunerii legislative.
„Discutăm despre egalitatea și universalitatea drepturilor și libertăților cetățenilor, dreptul la educație gratuită; ca medic pediatru și membru în Comisia pentru sănătate și familie atrag atenția în mod special asupra acestor aspecte – avem datoria ca în România, țară membră UE să nu mai existe persoane fără acte de identitate, mai ales copii care din această cauză să nu poată merge la școală”, declară şi deputatul Maricela Cobuz, în susținerea propunerii inițiate.
„Prin acestă inițiativă facem doi pași importanți. Pe de-o parte, ne asigurăm că accesul la educație este, într-adevăr, un drept al tuturor copiilor și că aceștia pot dobândi actele de identitate atât de necesare. Pe de altă parte, este a doua colaborare de amploare a femeilor din Parlamentul României în această legislatură, ceea ce demonstrează că există cauze – educația este una dintre ele – ce depășesc granițele politice”, completează deputata Lavinia Cosma, militantă pentru accesul copiilor la educație egală și nediscriminatoare.
În martie 2018, deputatele și senatoarele și-au unit forțele în Parlament pentru creșterea până la 7 ani a vârstei la care copiii din sistemul de protecție sunt trimiși în servicii de tip rezidențial. „Buna rezolvare a problemei înscrierii la școală a copiilor fără CNP presupune, dincolo de inițiativa legislativă, mult spirit de colaborare și disponibilitate la nivel local. Sunt convinsă că școlile, dascălii și instituțiile locale se vor implica pentru a oferi tuturor copiilor aceeași șansă la educație”, subliniază deputata și vicepreședinta PSD Roxana Mînzatu. Ambele propuneri de lege sunt motivate de semnatare pe baza „principiului interesului superior al copilului”, care trebuie să primeze în orice decizie luată de autoritățile publice sau de organizații neguvernamentale în ceea ce privește copiii.
