Sorin Roșca Stănescu
145604 – 02042018 – Suntem singurul stat din lume, după știința mea, în care cetățenii nu au acces la actele normative. Deși nu ar trebui să fie așa. Cum să respecți, fără să știi ce trebuie să respecți? Cum să nu încalci, ceea ce nu știi că încalci? Și, totuși, pentru necunoașterea legii nu există iertare. Nu poți invoca niciodată necunoașterea legii în fața vreunui judecător. Vă voi descrie mai jos cum de a ajuns românul să fie legat la ochi, în timp ce zeița Justiției, care ar trebui să stea legată la ochi, privește când în stânga, când în dreapta. Și rareori drept.
După ce un act normativ este promulgat de către președintele României, acesta este trimis la Monitorul Oficial. În vederea publicării. După publicare, cetățeanul ar urma să cumpere Monitorul Oficial. Pe bani grei. Dar Monitorul Oficial rareori se găsește la chioșcuri. Sau mai degrabă niciodată. Așa că cetățenii, pentru a fi siguri că nu ratează niciun act normativ, au soluția de a se abona. Și de a plăti astfel anual o sumă foarte mare. După care așteaptă să le fie adus cu poșta acasă. Unde adună o colecție uriașă, un munte de Monitoare Oficiale, care, firește, nu cuprind doar legi ci și o mulțime de anunțuri, de care nu are nicio nevoie. Există vreo alternativă?
Da. Există o alternativă. Și anume un alt tip de abonament. Pentru accesul pe internet. Unde, în formă electronică, se întâmplă cam același lucru. Cetățeanul trebuie să scormonească printre fel de fel de anunțuri, până când identifică un nou act normativ, pe care are obligația să-l studieze. O obligație cetățeanească de maximă importanță.
Ce ne face însă cu faptul că România mai este campionaă într-un domeniu? Conform statisticilor oficiale, 40% dintre români sunt analfabeți sau analfabeți funcționali. Analfabeții funcționali sunt cei care cunosc literele, pot chiar citi pe litere, dar nu înțeleg conținutul a ceea ce citesc. Cu cei 40% de analfabeți nu e nimic de făcut. Ei nu pot cunoaște în niciun fel legea. Și pot cădea oricând într-o greșeală, care le poate fi fatală. Cu atât mai mult cu cât judecătorii nu au nicio obligație de a ține cont de faptul că un cetățean lipsit de educație fiind elementară, a fost incapabil să citească textul legii, pentru a se conforma. Rămân însă ceilalți 60%. Dintre aceștia, o mare parte nu utilizează încă internetul. Sau pur și simplu nu au acces la internet. Prin urmare, chiar admițând că ar decidă să sacrifice anual o sumă de bani pentru a primi acces la baza de date a Monitorului Oficial, operația ar fi total inutilă în ceea ce îi privește. Ei trebuie să recurgă la cealaltă soluție. Să scoată bani din buzunar pentru a aduna acasă munți de hârtii, reprezentând toate numerele Monitorului Oficial și să-și consacre timp pentru a scotoci în căutarea actelor normative și pentru a le studia, îndeplinindu-și astfel o obligație cetățenească elementară, care în acealași timp reprezintă și un drept al fiecărei persoane.
Întrucât e absurd să ne imaginăm că 12 milioane de adulți ar fi gata să facă 12.000 de abonamente, cu care să-și rupă umerii poștașii din întreaga țară și întrucât știm foarte bine că acest lucru nu se întâmplă, rămâne să salvăm cât se poate și câți cetățeni se poate, utilizând totuși internetul. Dar niciodată nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla ca pentru accesul la internet, la Monitorul Oficial să se înregistreze milioane de abonați. Pur și simplu, pentru că cei care au acces la internet și îl utilizează nu au și suficienți bani pentru a plăti acest abonament. Și atunci care este soluția?
În urmă cu câțiva ani, când eram parlamentar, m-am alăturat unei inițiative alături de mulți alți senatori și deputați, prin care intenționam să legiferăm gratuitatea acestui serviciu pentru toți cetățenii Româiei. Din rațiunile prezentate mai sus. Dar Victor Ponta, care era prim-ministru, nu a fost de acord. Iar socrul său, Ilie Sârbu, care conducea grupul parlamentar PSD, majoritar, întrucât exista și atunci o coaliție formată din mai multe partide, s-a opus la rândul său proiectului de act normativ, iar acesta nu a mai fost adoptat.
Și, astfel, în timp ce vorbim despre domnia legii și despre statul de drept până ni se răcește gura, ne plasăm printre puținele state ale lumii în care cetățeni sunt privați de un drept elementar. Dreptul de a avea acces gratuit, liber, la conținutul actelor normative. Ciudat. Dintre toate vocile care vorbesc în contradictoriu despre așa-zisul stat de drept, nu am auzit nici măcar una, fie ea și de la #Rezist, care să recunoască cinstit că, măcar sub acest aspect, trăim într-un stat nedrept.
