149258 – 05012018 – Anul 2017 în educație a fost marcat de populismul măsurilor propuse și de absența unei viziuni viabile și coerente pe termen lung. Guvernul a ales să ignore adevăratele priorități ale educației, preferând măsurile cu impact pe termen scurt, populiste, în aceeași notă în care a fost scris și programul de guvernare. Politizarea trage cercetarea în zona mediocrității, iar deficiențele manageriale slăbesc calitatea actului educațional în preuniversitar, este de părere Marilen Gabriel Pirtea, deputat PNL.
Deficiențe în deciziile Ministerului Educației Naționale
Anul 2017 a fost marcat de problema manualelor unice, iar deciziile aferente acestui context au condus la agravarea stării de fapt. Interzicerea tuturor materialelor auxiliare, adică a culegerilor suplimentare (inclusiv a Gazetei Matematice) sub amenințarea „sesizării organelor de stat abilitate”, nu a fost nici pe departe o soluție salvatoare. Iar când tot mai multe voci au sesizat inepția acestei decizii, factorii ministeriali au revenit asupra ei. Agravantă pentru criza manualelor a fost și bulversarea generată de manualul unic pentru clasa a V-a, o decizie pripită menită să acopere prin acest compendiu primele două luni de activitate didactică, măsură prin care s-a încercat desființarea „mafiei manualelor alternative”, cu rezultate modeste.
Subfinanțarea, semnul permanentei crize a educației
Dincolo de toate ariile de cuprindere și a situațiilor problematice și discutabile în activitatea Ministerului Educației Naționale, rămâne absolut reală de-a lungul anilor problema subfinanțării, în 2017 ministerul având o alocație bugetară de doar 3.1% din PIB, în loc de 6%, procent stabilit legal. În acest context, declararea educației drept factor strategic de dezvoltare, așa cum apare în cadrul programului de guvernare, rămâne un simplu slogan fără orizont de realizare.
Politizarea cercetării
Un alt domeniu strategic pentru dezvoltarea sustenabilă este cel al cercetării. Și acest capitol este generos abordat în programul de guvernare, cu cinci tipuri de măsuri distincte, cumulând 30 de acțiuni punctuale. În realitate, departe de bunele intenții asumate pentru acest domeniu într-un mod generic (din nou, fără detalierea unor termene și a unor sume concrete), cercetarea rămâne în zona mediocrității atâta vreme cât se politizează funcționarea unor structuri menite să asigure neutralitate și transparență în domeniul cercetării. Circulara transmisă în 31 ianuarie 2017 (privind anularea ședințelor de a doua zi) a rămas un exemplu de eroare indusă prin presiuni politice, atunci fiind vizată activitatea celor patru foruri consacrate, cu putere de decizie în alocarea finanțării proiectelor de cercetare: Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS), Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI), Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare (CCDI) și Consiliul Național pentru Transfer Tehnologic și Inovare (CNTTI). La aproape un an de la gestul fără precedent de presiune politică în administrarea resurselor cercetării, funcționarea acestor organisme nu a revenit complet la normal.
Lipsă de viziune în domeniile sportului și tineretului
Complementară domeniilor educației și cercetării, apare ca relevantă problematica aferentă sportului, care, la un an de la câștigarea alegerilor, se află într-o zonă de inconsistență a proiectelor și măsurilor guvernamentale, statisticile medicale ridicând tot mai multe semnale de alarmă datorate incidenței problemelor medicale cauzate de obezitate și afectarea stării de sănătate datorită sedentarismului.
Programul de guvernare face o gravă eroare ignorând evoluția populației României în ultimii ani, care, conform datelor oferite de INSSE, a cunoscut un vârf de natalitate atins în 2013 pentru mediul urban:
Este cel puțin bizară înscrierea în programul de guvernare a obiectivului de construire a 2500 de creșe, grădinițe și unități after-school, în condițiile în care acest vârf demografic va ajunge în 2018 la școală și va exercita o presiune reală pe capacitatea de școlarizare. De asemenea, se constată o redresare demografică a natalității în mediul urban și pentru intervalul 2005-2009, adică exact pentru cohorta care se află în prezent la gimnaziu, segment de elevi ce nu se află în prioritățile guvernanților privind dezvoltarea infrastructurii.
O astfel de abordare a proiectului de țară în domeniul educației, cercetării, sportului și tineretului este, fără îndoială, una politizată, abordare a cărei notă definitorie este dată de populismul măsurilor propuse și de absența unei viziuni viabile și coerente pe termen lung.
