148900 – 05122017 –
Laurențiu Rebega, europarlamentar
Recentul summit între UE și țările din Parteneriatul Estic a transmis un semnal clar: Republica Moldova trebuie să mai aștepte cu integrarea în Uniune. Intervievat de Deutsche Welle, Johannes Hahn, comisarul european pentru Politica de Vecinătate și Negocierile de Extindere, a spus: ”(Moldova, Ucraina și Georgia) au încheiat deja un acord de asociere cu UE. Acesta include un acord de comerț liber foarte cuprinzător. Acum, accentul trebuie să se pună pe implementarea și aplicarea efectivă a lucrurilor care au fost convenite. Este, deci, vorba despre a face. Dacă reușim acest lucru împreună cu partenerii noștri din est, impactul asupra nivelului de trai al oamenilor din această regiune va fi imediat. Perspectiva stabilității, prosperității și păcii s-ar îmbunătăți. Cred că asta contează cu adevărat pentru cetățenii acestor țări”.
Prin urmare, nu contează ceea ce contează, ci contează ceea ce crede dl. Hahn! Poziția Comisiei este fără echivoc! Pe de altă parte, președintele Iohannis a declarat, la sfârșitul summit-ului: ”Moldova este clar angajată pe calea europeană și, deocamdată, are Acordul de Asociere și toată legislația secundară care decurge acolo, între timp, este perfectată, dar trebuie toate acestea implementate și parcursul Moldovei trebuie consolidat. După care, Moldova trebuie ea să se hotărască dacă vrea să înceapă un parcurs care duce spre Uniunea Europeană sau nu. O scurtătură via unirea cu România cred că nu este o cale foarte fezabilă în acest moment”.
Președintele Iohannis este deja celebru pentru laconismul său. Totuși, formularea ”cred că nu este o cale foarte fezabilă în acest moment” spune mai multe decât ar fi vrut să transmită. Exprimarea este intenționat încurcată și menită mai mult să închidă un subiect sensibil.
De fapt, sensul cuvintelor președintelui a fost: ”Europa nu dorește, nici în acest moment și nici într-o perspectivă rezonabilă, unirea României cu Republica Moldova”. Subliniez: Europa nu dorește!
Nu mă pronunț asupra rolului pe care l-a jucat sau a trebuit să îl joace președintele la acest summit. Mă rezum să întreb: de ce nu e fezabilă?
Argumentul banal este slaba dezvoltare economică a Republicii de peste Prut. El nu explică, însă, de ce nu se oferă un orizont de timp care ar putea susține entuziasmul pro-european la Chișinău.
Argumentul mai puțin banal este conflictul transnistrean – UE nu vrea să ia în brațe o bombă care zace, neexplodată, de peste două decenii. Dar, cum nimic nu e întâmplător, chiar zilele trecute, la o nouă rundă de negocieri în formatul 5+2, s-au anunțat ”progrese substanțiale” după câțiva ani de discuții sterile.
În fine, argumentul complex ar putea fi legat de insistența cu care se discută, de câteva luni, la Bruxelles și în alte capitale europene, despre Balcanii de Vest. Interesul europenilor s-a focalizat, relativ brusc, pe o regiune care e aproape enclavată în Uniune și în care se păstrează nu doar resentimente naționaliste, ci și structuri de contrabandă și crimă organizată care au ramificații în întreaga Europă. În această regiune, UE pare să pornească un experiment. Europenii vor mai degrabă să-și ”asigure spatele” decât să se aventureze în spațiul ex-sovietic.
Ce poate face România? Primul lucru, care ar fi trebuit făcut demult, este de a fi ”atractivă” pentru cetățenii Moldovei, dincolo de sentimente, simboluri și poduri de flori. Primum vivere! Nimeni nu vrea să unească două sărăcii!
Al doilea lucru este că, la nivelul clasei politice, cât mai multă lume trebuie să înțeleagă că afirmarea unei voințe hotărâte în favoarea unirii este indispensabilă. Unirea nu se va întâmpla mâine. Dar ea se va întâmpla, cândva, numai și numai dacă noi vom continua să spunem cu fermitate: Da, vrem să ne unim cu frații de peste Prut într-o singură țară!
În acest moment, România este slabă și sfâșiată. Deciziile importante pentru noi nu se iau la București, ci prin alte capitale. Dar, la momentul oportunității istorice, nu trebuie să se poată spune că România a uitat și a părăsit Republica Moldova.
