148726 – 22112017 – Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor atrage atenția printr-o scrisoare deschisă adresată Ministerului Justiției, CSM și Procurorului General, asupra agravării fenomenului de violență sexuală cu victime minore. “În ultimele săptămâni presa a reflectat un număr alarmant de cazuri de viol, viol în grup și agresiune sexuală, cazuri în care victima este minoră. O trăsătură îngrijorătoare care accentuează mai mult caracterul de pericol social al faptei este înregistrarea violului și distribuirea imaginilor pe rețelele sociale. De asemenea ridică un semn de întrebare situațiile în care, în astfel de dosare, suspecții sau inculpații agresori sexuali sunt judecați în stare de libertate, crescând astfel riscurile la care este expusă victima. Eliberarea acestora, mai ales a celor înregistrați în materialele pornografice, duce la creșterea riscurilor de intimidare a victimei, repetarea faptei, răzbunare și, la nivelul societății, transmite mesajul că faptele de această natură nu reprezintă un pericol social”, se arată în scrisoare.
Potrivit sursei citate, monitorizarea făcută de aceasta arată că, în majoritatea cazurilor, organele judiciare nu reacționează (plângerea a stat 8 luni la postul de poliție Câmpineanca, județul Vrancea) până când victima a primit asistență din partea DGASPC, iar agresorii au fost arestați preventiv prin preluarea cazului de către DIICOT, competența fiind atrasă de publicarea imaginilor, înregistrate în timpul violului, pe rețelele de socializare.
Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenția de la Istanbul), intrată în vigoare în România la 1 septembrie 2016, prevede în art. 56, alin. 1, literele a-i și alin. 2 răspunderea statului de a lua măsuri în vederea protecţiei victimelor, precum şi protecţiei familiilor lor şi a martorilor faţă de intimidare, represalii şi victimizare repetată și, în mod deosebit, protecția copilului victimă căruia “trebuie să îi fie oferite, dacă este cazul, măsuri de protecţie speciale, luând în considerare cele mai bune interese ale copilului.”
