Sorin Roșca Stănescu
Chiar acum, parlamentarii europeni transpiră. Ei pun la punct regulamentul noului Parchet. Care se va ocupa de fraudele pe bani europeni, estimate drept uriașe. După definitivarea regulamentului, vor veni și procurorii. Desemnați din statele membre. România are dreptul la trei poziții. Și poate aspira la cea mai înaltă funcție. Iar paradoxul face ca un candidat eligibil să fie tocmai Laura Codruța Kovesi.
Ne aflăm în luna octombrie. Din ianuarie 2018, noul Parchet European ar trebui să fie funcțional. Ceea ce înseamnă că, imediat după definitivarea regulamentului, ar trebui creată întreaga structură de procurori. Pentru a avea timpul necesar să se acomodeze unii cu alții. Și pentru ca, din luna ianuarie, motoarele să duduie. De ce România poate aspira la cea mai înaltă poziție? Și de ce tocmai prin Laura Codruța Kovesi, care a ajuns să fie atât de criticată în țara ei?
Prin crearea DNA, România a răspuns unui experiment extrem de dificil la nivelul Uniunii Europene. A fost aleasă o țară cu un nivel ridicat de corupție, cu instituții fragile și incapabile să răspundă aceastei provocări, un stat care se integra accelerat în structurile Uniunii Europene și cu autorități suficient de obediente. Așa se face că ne-am pricopsit cu o structură nouă, nemaintâlnită în altă parte, numită ințial Parchetul Național Anticorupție, apoi Direcția Națională Anticorupție. Un aparat în care s-a investit enorm din punct de vedere uman și material și care a fost îndeaproape asistat și finanțat de Statele Unite și de principalele puteri europene. Aici, în România, a fost experimentată o nouă modalitate de a combate corupția. Cu ce rezultate?
Rezultatele sunt discutabile. Jumătatea plină a paharului este mereu și aproape obsedant luată în calcul de toți cei care au contribuit la crearea acestei instituții. Și care astăzi consideră că ea își îndeplinește obiectivele. În sensul că marea corupție este contracarată prompt, cu profesionalism dar și cu toată asprimea. Pentru ca această activitate să devină cât mai eficientă, de-a lungul anilor tot sub pilotajul partenerilor euroatlantici, a fost adaptată și legislația internă. Apreciind în mod deosebit rezultatele instituției, partenerii noștri nu uită să elogieze și contribuția avută de Laura Codruța Kovesi, mai întâi în calitate de Procuror General al României și, apoi, de șef DNA. De altfel, Laura Codruța Kovesi a primit din partea unora dintre acești parteneri nu numai elogii, ci și cele mai înalte ordine și distincții. Aceasta este o realitate pe care nu o pot contesta nici cei mai înverunați critici ai șefei DNA. Jumătatea goală a paharului este în cea mai mare parte percepută nu la nivelul Uniunii Eurpene ori al Statelor Unite, ci chiar acasă. Pentru ca DNA să funcționeze așa cum funcționează, a fost modificată cu brutalitate și în mare pripă întreaga legislație penală. Regimul Traian Băsescu, deși nu a dispus decât de o majoritate parlamentară fragilă, a reușit să treacă aceste legi importante la pachet cu toate codurile civil, de procedură civilă, penal și de procedură penală, printr-o procedură mai puțin democratică. Prin asumarea răspunderii. Adică fără niciun fel de dezbateri în societatea civilă sau în Parlament. În mod normal și în mod uzual, toate articolele din aceste coduri, legi extrem de importante, care au o greutate uriașă, venind chiar după Constituție, trebuiau dezbătute înainte de a fi adoptate, punct cu punct. Nu s-a întâmplat așa. Consecința este că întreg sistemul judiciar a fost dat peste cap. Iar CCR, după un deceniu și ceva, a constatat că aproape 200 de articole din aceste legi sunt neconstituționale. Și trebuiesc puse în acord cu Legea Fundamentală. Ne găsim într-un moment cu totul și cu totul special în care, din această perspectivă, s-au adunat astăzi și se însumează în mod nefericit toate greșelile trecutului recent. De aici și tensiunile maxime care zguduie Justiția, clasa politică și societatea civilă din România.
Dar pentru cei care se uită la jumătatea goală a paharului, lupta împotriva corupției din România are un bilanț de etapă dezastruos. Pentru că fenomeul ca atare nu a fost lovit suficient. Și nici eficient. Și nu s-a diminuat. Dacă timp de peste zece ani a funcționat un sistem menit să diminueze fenomenul corupției, iar lucrurile nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, corupția a crescut după cum spun unii, atunci pe bună dreptate această categorie de români susține, pe de-o parte că lupta împotriva corupției a fost concepută greșit și, pe de altă parte, că cei care au răspuns de asta nu s-au achitat de obligație. Mai mult, pe seama Laurei Codruța Kovesi în special și a DNA în general sunt puse o serie întreagă de abuzuri, care contravin democrației, statului de drept și prin care au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului. S-a afirmat și nu doar o dată și nu doar dintr-o singură direcție că de-a lungul timpului, în special sub regimul Traian Băsescu, DNA a fost pervertită și utilizată ca instrument al disputelor politice sau chiar economice de tip mafiot. Pentru toți acești contestatari, unul dintre capii răutăților este Laura Codruța Kovesi.
Chiar în această perioadă scurtă de timp, în care este croit viitorul Parchetului European, iar oficialii de la Bruxelles devin exrem de atenți asupra persoanelor care ar putea să ocupe funcțiile de procurori europeni, în România, Laura Codruța Kovesi este din ce în ce mai contestată. Atât din interiorul cât și din afara instituției. Este contestată instituțional și parainstituțional. Decapitările pe care tocmai le-a operat în interioul DNA, și ele consecința unui scandal, sunt infrimate. De Inspecția Judiciară și de CSM. Dar și de Justiție. Vin din ce în ce mai multe dosare din instanțele de judecată restituite DNA, pentru că anchetele au fost abuzive sau lipsite de conținut. Altele sunt pur și simplu infirmate și aruncate la lada de gunoi a Justiției. Crește numărul victimelor, care s-au dovedit prin sentințe definitive a fi fost inocente. Iar CEDO rupe România în sancțiuni, în cea mai mare parte pe dosare instrumentate de DNA.
Laura Codruța Kovesi riscă să se prăbușească de la amețitoarea înălțime la care a fost plasată atât de factorul inten cât și de factorul extern. Dar chiar în aceste moemente exterm de dificile și poate chiar fatale pentru cariera ei profesională, iată, începe să se desfacă o plasă sau o parașută de salvare.
Adevărul este că Laura Codruța Kovesi ar putea beneficia de oportunitatea unei ”aruncări pe horn”. Sau, dacă o privim din cealaltă direcție, a partenerilor euroatlantici, poate fi beneficiara unei ”extracții”. În defintiv, le-a adus mari servicii, protejând chiar în mod excesiv capitalul străin în dauna capitalului autohton.
Există însă câteva condiții, în absența cărora nici România și nici Laura Codruța Kovesi nu ar putea beneficia de oportunitatea ocupării înaltei poziții de Procuror European. Prima condiție este viteza. Laura Coruța Kovesi și cei care o susțin, pentru a reuși, trebuie să curme imediat procesul de erodare a imaginii acesteia. În acest scop, trebuie scoasă cât mai repede de pe teren. Și cât mai onorabil. O demisie care să aibă drept pretext pregătirea pentru noua funcție de procuror European este, din aceasă perspectivă, nu numai binevenită dar și oprtună. Chiar urgentă. Chiar iminentă. În a doilea rând, este obligatoriu ca autoritățile de la București să îi acorde întreaga susținere pentru poziția la nivel european, pe care urmează să o ocupe. Iar din rândul autorităților, instituția cheie este tocmai Ministerul Justiției din România. Adică tocmai ministerul care a declanșat un control de fond la DNA, ale cărui constatări nu prea îi sunt favorabile Laurei Codruța Kovesi.
De aceea a fost nevoie – și mai este încă – de negocieri la nivel politic, care să conducă la o soluție de compromis. Și, întrucât ”beneficiem” de un statut de colonie, firește, la negocieri își fac simțită prezența și ambasadorii statelor partenere.
