149646 – 15032017 – Săptămâna trecută am asistat la una dintre cele mai lipsite de sens ședințe ale plenului reunit al Camerei Deputaților și Senatului, la finalul căreia s-a votat o declarație despre rolul și prestigiul instituției pe care o reprezentăm. Dacă majoritatea cadrelor didactice de limba și literatura română, începând cu educatorii și până la profesorii universitari n-ar avea pe cap alte probleme, mult mai strigente, și ar fi urmărit această ședință, cu siguranță hohotul lor de râs ar fi bubuit pe holurile și coridoarele Casei Poporului de-am fi rămas fără auz, declară senatorul USR Mihai Goțiu.
Toți cei care ați votat ”pentru” această declarație, nu știu și nu-mi pot imagina ce înțelegeți dvs prin cuvântul ”prestigiu”, dar, din punctul de vedere al Dicționarului Explicativ al Limbii Române, sensul principal al termenului provenit din franțuzescul ”prestige” desemnează o autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva; iar ”de prestigiu/ prestigios” este ceva care onorează, care aduce glorie, considerație. Ei bine, stimate colege și colegi, autoritatea morală, considerația, onoarea ori gloria nu pot fi dobândite prin… vot și cu atât mai puțin printr-un vot subiectiv, auto-referențial, legat de propriile persoane și/sau instituții pe care le reprezentăm! Un asemenea vot auto-referențial denotă, cel mult, lipsă de măsură, de modestie, ignorare a realității, snobism, complexe de superioritate, suficiență și alte asemenea tare, total contrare sensului termenului prestigiu.
”Cu ocazia dezbaterii pe marginea declarației, am mai auzit formulată teza conform căreia afirmațiile președintelui României ar periclita rolul și prestigiul Parlamentului (de unde și necesitatea declarației). Cu greu îmi stăpânesc un zâmbet amar: nimic exterior nu poate (și n-ar putea) submina rolul și prestigiul Parlamentului, în măsura în care au făcut-o (și continuă să o facă) faptele și acțiunile proprii! Chiar dacă sunt membru al acestei instituții de mai puțin de trei luni, timpul a fost suficient pentru a aduna o listă exemplificativă (nicidecum exahaustivă) de lucruri care afectează, cu adevărat, din interior, rolul și prestigiul Senatului, în particular, și al Parlamentului, în general. Așadar, cu titlu exemplificativ și aleatoriu: Am început mandatul de senator ascultând discursuri ale președinților celor două camere vorbind despre recâștigarea încrederii cetățenilor în Parlament. Nu a trecut nicio lună de la depunerea jurământului, și rolul și prestigiul Parlamentului a fost călcat în picioare prin aruncarea în derizoriu a procedurii de audiere a miniștrilor noului Cabinet Grindeanu, la fel cum aruncată în derizoriu a fost și procedura de dezbatere a programului noului Guvern și votarea lui. Așa-zisa ”urgență” nu a fost cauzată de factori externi, de teoretica opoziție a președintelui Klaus Iohannis (cum s-a pretins declarativ atunci). După numirea noului Cabinet, mai mulți senatori ai PSD și ALDE ajunși în Guvern au fost înlocuiți de la șefia ori din comisiile în care fuseseră aleși cu doar două săptămâni înainte! Dacă, într-adevăr, ar fi existat, un Guvern pregătit să intre în pâine încă de anul trecut, ar fi fost stupid să desemnezi șefi de comisii pentru două săptămâni, și acelea, de vacanță parlamentară! Stimate colege și colegi, considerați că această audiere și votare a Guvernului, în regim de concurs de viteză de 100 de metri plat, a dus la creșterea rolului și prestigiului Parlamentului?
În calitate de membru al Biroului Permanent, am fost pus, de mai multe ori, în situația neplăcută de a afla ordinea de zi cu doar o oră-două înainte de începerea ședinței de birou, și cu 3-4 ore înainte ca proiectele de legi să intre la vot în plen. Și chiar și în aceste condiții, DUPĂ începerea ședințelor de birou, sau chiar direct în plen, m-am (și ne-am) trezit cu ”suplimentarea” ordinii de zi. Mai de fiecare dată, ”suplimentarea” a vizat cele mai controversate proiecte. Astfel, a trecut de Senat, fără ca majoritatea senatorilor să știe ce votează, ordonanța din domeniul sănătății, legată de numirea managerilor din spitale. Ajunsă la Camera Deputaților, ordonanța a generat o dezbatere încinsă, atât în comisia de specialitate, cât și în societate. Credeți că evitarea deschiderii unei dezbateri reale în Senat a fost benefică pentru rolul și prestigiul Parlamentului?”
Tot peste ordinea de zi, pe 6 ianuarie 2017, Biroul Permanent a aprobat cu o abținere (a mea) și restul de voturi ”pentru” prelungirea termenului până la care societatea civilă putea înscrie candidați pentru cele două locuri care îi revin, de drept, în Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM). Cvasi-majoritatea juriștilor consultați ulterior au arătat că prorogarea a fost ilegală. Peste 20 de organizații civice – majoritatea cu expertiză în domeniu și direct interesate de subiect – au protestat în mod public împotriva acestui abuz, dar și în mod oficial, printr-o scrisoare adresată Biroului Permanent al Senatului. Cât de benefic considerați că este, pentru rolul și prestigiul Parlamentului faptul că legitimitatea constituirii CSM este (și va fi) contestată din cauza unui vot luat în necunoștință de cauză în Biroul Permanent, și, mai ales, faptul că Biroul Permanent are nevoie de mai bine de o lună și jumătate pentru a răspunde unei scrisori semnate de peste 20 dintre cele mai active ong-uri din România? Mai mult, în ședința Biroului Permanent din 13 martie, președintele Comisiei Juridice a încercat (și a reușit) să-și convingă colegii că ”a considera” nu reprezintă o interpretare, astfel, în ciuda articolului 135 alin. 1 din Regulamentul Senatului, s-a aprobat reluarea procedurii, nu reluarea votului pentru desemnarea celor doi reprezentanți ai societății civile în CSM. Stimate colege și colegi, chiar credeți că un asemenea valset va fi înghițit de cetățeni și societatea civilă și că va contribui la prestigiul Parlamentului?
În plin avânt al reafirmării rolului și prestigiului Parlamentului, ne-am trezit cu celebra Ordonanță 13 pe cap. Să ne bucurăm că cetățenii care au ieșit în stradă au identificat corect instituția care a subminat rolul și prestigiul Parlamentului, concentrându-și acțiunile din Capitală în fața Palatului Victoria. A fost extrem de deranjant însă, să aud de mai multe ori reiterate de la tribuna Parlamentului, teze conform cărora manifestațiile publice ar fi fost ilegale, că ar fi urmărit răsturnarea rezultatului alegerilor, pentru a nu mai vorbi de aberațiile conspiraționiste cu Soros cel iubitor de căței. Stimate colege și colegi, permiteți-mi să vă reamintesc art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: ”Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere la toate nivelurile și în special în domeniile politic, sindical și civic (…).” Dacă țineți cu adevărat la rolul și prestigiul Parlamentului, încercați să înțelegeți acest drept la întrunire pașnică și faptul că nu intră în contradicție cu dreptul la vot. Dimpotrivă are o funcție complementară în perioadele dintre voturi, tocmai ca un mecanism de apărare al societății împotriva unor eventuale abuzuri ale majorității de la Putere. Priviți dinamica protestelor din România din ultimii ani și o vă dați seama că au avut parte de contestări toate culorile politice aflate într-un moment sau altul la Putere, iar faptul că intensitatea lor a crescut constant are două cauze majore: 1) maturizarea socială și încrederea din ce în ce mai mare în acestă formă democratică și legitimă de presiune civică 2) iritarea generată de repetitivitatea unor abuzuri.
Stimate colege și colegi, avem pretenția că Parlamentul este o instituție deliberativă și, în fapt, cea mai importantă instituție deliberativă din România. Cum se face însă că, prin Regulament, în cazul unor teme majore, Puterea și Opoziția au timpi de dezbatere diferiți, calculați după numărul de parlamentari? Chiar nu avem idee despre ce înseamnă, în mod real, o dezbatere? Cât de democratică și de echitabilă este o dezbatere în care o parte are un timp (și număr de intervenții) dispoporționat de mare în raport cu cealaltă (sau celelalte) părți? Să ne înțelegem, timpul și numărul de intervenții egale într-o dezbatere nu contestă rezultatul alegerilor: până la urmă, numărul de voturi rămâne același pentru fiecare grup. Dar credeți, că în mod real, cetățenii pot considera că în Parlament au loc dezbateri corecte atâta vreme cât un grup are alocat 50 de minute, iar alt grup 5 minute? Care considerați că este prestigiul unui Parlament în care majoritatea îi bagă pumnul în gură minorității, limitându-i timpul de exprimare a argumentelor?
Să mergem mai departe. Stimate colege și colegi, am constatat că foarte mulți dintre d-voastră, cei mai mulți dintre cei care ați sprijinit și votat declarația despre rolul și prestigiul Parlamentului, ați rămas în bănci în timpul exercitării votului la moțiunea de cenzură legată de Guvernul Grindeanu. Cât se poate de sincer și după ce vă priviți în oglindă, vă rog să spuneți ce credeți că a dăunat mai mult rolului și prestigiului Parlamentului: declarațiile președintelui României sau faptul că ați urmat ordinul de partid, rămânând cuminți în băncuțe și lăsându-i astfel fără reprezentare la votul pe moțiune pe zecile de mii de cetățeni care v-au acordat încrederea fiecăruia în parte? Cu un astfel de boicot al votului pentru Guvernul pe care, teoretic, îl susțineți, credeți că se va restabili prestigiul Parlamentului?
Sau cum credeți că se va restabili prestigiul Parlamentului? Votând fonduri cu dedicație pentru un Institut de Studii Avansate pentru Levant, în timp ce cercetarea din învățământul superior românesc este într-o ceață totală? Asta în condițiile în care, oricum, fondurile alocate cercetării în bugetul pe 2017 se opresc la 0,27%, la ani lumină de targetul asumat (0,63% pentru 2017) în Strategia de Dezvoltare a Cercetării și Inovării care și-a propus să ajungă la 1% până în 2020. Ce prestigiu credeți că are Senatul, când ministrul Cercetării și Inovării refuză să răspundă întrebărilor și interpelărilor oficiale, transmise din Senat, ori când evită cu grație invitația transmisă de Comisia pentru Învățământ, Cercetare, Tineret și Sport? Faptul că avem colegi care nu văd nimic nelalocul lui ca Senatul să fie for tutelar pentru un Institut de Studii Avansate pot înțelege – cine nu-și cunoaște și nu-și contientizează limitele și competențele, nu are cum să-și dea seama că le-a depășit -, dar chiar credeți că prestigiul Senatului și al Parlamentului poate fi recâștigat când un avocat al unor corupți condamnați definitiv, membru al Senatului în același timp, propune grațierea corupților? Poate unora le e mai greu să înțeleagă de ce Senatul are o problemă să fie for tutelar pentru un Institut de Studii Avansate (dacă, într-adevăr de studii avansate e vorba în acel institut), dar numai Marele Zid Chinezesc e mai vizibil decât incompatibilitatea dintre avocatul unor corupți și inițiativa acelui avocat în beneficiului corupților!
Să intrăm și în detalii, mai mult sau mai puțin de cancan. Indirect, prin colegi de grup, dar și prin declarații în mass-media, înțeleg că domnul președinte al Senatului e deranjat că eu (și alți colegi) nu venim la ședințele de Birou Permanent ori la plen… cu cravată. Nu-mi dau seama în ce măsură lipsa cravatei e esențială pentru rolul și prestigiul Parlamentului, dar, cu siguranță buna funcționare a Senatului e afectată când (de trei ori în două săptămâni), două ședințe de Birou Permanent pregătitor și o ședință de Birou Permanent reunit au început cu întârzieri majore din cauza absenței șefilor de comisii și/sau chiar a președintelui Senatului.
Stimate colege și colegi, una dintre înregistrările cele mai ”viralizate” în ultimele luni a fost cu mine, dormind la o ședință de plen reunit. Mi-am asumat această greșeală, mi-am cerut scuze și m-am auto-sancționat cu indemnizația pe o săptămână. ”Prieteni” ai imaginii Parlamentului nu s-au mulțumit însă, și au reîncălzit o mizerie cu un tânăr boem, dormind pe pet-uri de bere în Vama Veche și o captură video, în care aș dormi la o altă ședință de Senat. În primul caz, nu am comentarii suplimentare despre o presă aservită celor care votează declarații despre rolul și prestigiul Parlamentului, dar care nu sunt deranjați că un coleg al lor e atacat cu o imagine în care s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, încă din timpul campaniei electorale, că e o altă persoană. În al doilea caz, întreb și eu, chiar dacă nu ar fi vorba de o făcătură (decuparea dintr-o înregistrare video a unui stop-cadru care mă dezavantajează), ce dăunează mai grav rolului și prestigiului Parlamentului? Un senator obosit sau chiulul în masă, care rezulta din același stop-cadru, în care apăreau doar trei senatori USR și restul sălii gol?
Domnule președinte al Senatului, stimate colege și colegi, dați-mi voie să vă fac o mărturisire. Când am luat decizia de a intra în politică și de a candida (cu mai puțin de jumătate de an în urmă), am făcut-o și pentru că eram extrem de dezamăgit de modul în care parlamentarii își desfășoară activitatea. Și dacă aș fi fost singurul nemulțumit de acest lucru, probabil că nu aș fi ajuns aici, în această instituție, și nici nu mi s-ar fi distribuit un birou de două ori mai mare decât apartamentul meu, în care încă nu m-am decis încă ce să organizez: competiții de golf ori de mini-fotbal. Vă asigur că nici în copilărie, nici în studenție și nici în anii care au urmat, nu mi-am dorit însă așa ceva: nici intrarea în politică, nici vreo funcție de înaltă demnitate și cu atât mai puțin un birou supra-dimensionat. M-aș fi bucurat să ies la pensie (și încă mai sper asta) scriind cronici de fotbal, de filme și de cărți, poezii și cărți pentru copii.
Faptul că predecesorii d-voastră și chiar unii dintre d-voastră au luat în răspăr această instituție a Parlamentului mi-a schimbat însă cursul vieții și iată-mă aici. Ieri, înainte de ședința de Birou Permanent, am dorit să închei, arătând că după primele luni de activitate mă bucuram să constat o mică, dar importantă, schimbare, că v-am convins de necesitatea ca pe site-ul Senatului să fie publicate, în săptămâna precedentă, ordinele de zi ale comisiilor, Biroului Permanent și ale plenului, cu proiectele care urmează să intre în dezbatere și la vot. Din punctul meu de vedere (și nu doar al meu), acest început de transparentizare reală a activității noastre este un pas mai important pentru recâștigarea rolului și prestigiului Parlamentului decât orice declarație formală pe care am face-o. Din păcate, din nou, două proiecte de lege au răsărit pe ordinea de zi suplimentară, iar majoritatea membrilor BP le-au aprobat includerea pe ordinea de zi, deși nu exista nicio urgență pentru acest lucru. Halal prestigiu! Stimate colege, stimați colegi, vă mirați că oamenii ies în stradă și inventați conspirații oculte pentru a le explica. Priviți-vă propriile fapte și veți înțelege ce-i scoate pe oameni în stradă. Majoritatea pe care o dețineți în Parlament vă permite să-mi tăiați microfonul când ceea ce spun vă deranjează, dar, vă asigur, nu aveți cum să tăiați microfonul sutelor de mii de cetățeni români care au învățat în ultimii ani să-și apere drepturile în piețele publice! – declarație politică Mihai Goțiu, senator USR. – PROMPT MEDIA
