Sorin Roșca Stănescu – 148431 – 160112017 – Percep un pericol. Societatea riscă să cadă dintr-o extremă în alta. Fie omagiem peste măsură virtuțile Serviciului Român de Informații, fie desconsiderăm instituția. Aceste extreme sunt cu atât mai vizibile acum, când SRI traversează o criză de imagine generată de prestații dubioase ale directorului său operativ, de curând suspendat, dar nedemis. În realitate, acum este nevoie, mai mult decât oricând, de o analiză echilibrată.
Cântătorii SRI s-au întrecut, de-a lungul timpului, în a-i ridica instituției, în mod interesat sau sincer, nenumărate osanale. Creând o imagine suprarealistă, din care rezultă că totul s-ar prăbuși, dacă SRI nu ar exista sau dacă motoarele sale nu ar fi permanent alimentate, din banul public, cu energii din ce în ce mai mari. Și totuși, dincolo de intervențiile extrem de discutabile în lupta împotriva corupției, fișa reală a postului, din câte se știe, nu prea a fost onorată.
A fost prins un terorist în papuci care intenționa să arunce în aer o butelie, a mai fost prins un altul, ușor scrântit, atentatorul de la Liceul Monnet din București, un grup criminal organizat tot de teroriști care, în țara secuilor, plănuia dinamitarea unui coș de gunoi și au fost expulzate câteva persoane bănuite de activități legate de terorism, dar niciodată dovedite. Căci dacă ar fi fost dovedite, nu s-ar fi recurs la expulzare. Ci la condamnare.
În materie de izbânzi anti-teroriste, nu știm mai mult. În schimb, este acreditată ideea că SRI este o instituție atât de experimentată și de eficientă în acest domeniu, încât organizațiilor teroriste din lume li se zbârlește părul când aud de SRI și pur și simplu ne ocolesc de la mare distanță.
Operațiunile legate de combaterea corupției efectuate de SRI sunt și ele învăluite fie într-un nor de fum, fie într-o legendă. De fapt, nu există absolut niciun act normativ care să abiliteze Serviciul Român de Informații să se lupte cu inamicul intern în materie de corupție. Există doar o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării care, pornind de la premisa că marea corupție reprezintă un pericol pentru siguranța națională, abilitează SRI să intervină. Dar hotărârea CSAT nu ține loc de lege. Ca atare, intervențiile serviciului într-o asemenea problemă sunt ilegale. Firește, cu excepția acelor situații în care, urmărind, de pildă, teroriști sau spioni, SRI descoperă, din întâmplare, fapte de corupție. Pe care este obligat, ca oricare altă instituție, să le raporteze la DNA.
Rapoartele de activitate ale instituției, atâtea câte au fost prezentate Parlamentului, nu generează nici ele mai multe informații privind eficiența reală a acestui serviciu secret. Și totuși nimeni nu trebuie să conteste și nimeni nu are dreptul de a contesta faptul că România există într-un spațiu geopolitic de insecuritate, că este un gardian al flancului sud-estic NATO, că poate deveni o țară țintă a unui uriaș val de refugiați- de pildă, din Turcia – sau chiar, în perspectivă, o țintă a acțiunilor de tip terorist. Ca atare, e bine să avem un serviciu secret competent și puternic, cel puțin sub aspectul prevenției.
În același timp, fără a discuta despre derapajele grave ale instituției, care au mers atât de departe, încât și-au făcut din justiție un câmp tactic, trebuie consemnat faptul că SRI este supraponderal. Are cei mai mulți angajați raportat la numărul locuitorilor țării dintre toate serviciile partenere din lume. Are alocat cel mai mare procent din Produsul Intern Brut, în comparație cu toate celelalte servicii partenere. A efectuat de câteva ori mai multe interceptări raportat la numărul de locuitori decât serviciile secrete ale Statelor Unite sau Marii Britanii care, efectiv, se află în prima linie a războiului anti-terorist.
SRI este atât de supraponderal, încât este finanțat de șase ori mai mult decât Serviciul de Informații Externe. Când, în lume, situația este inversă. În Franța și Germania, de exemplu, spionajul extern este de trei ori mai bine finanțat decât spionajul intern. Sub acest aspect, putem concluziona că, pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării sau pentru guvernanții care au elaborat, an de an, bugetul național, dușmanul intern, adică propriul popor, este mult mai periculos decât dușmanul extern. Este fix definiția statului totalitar.
Serviciul Român de Informați este atât de supraponderal și a primit, de-a lungul timpului, atât de multe pomeni de la stat, încât s-ar putea oricând transforma într-o prosperă societate turistică. Utilizându-și, în acest scop, hotelurile de care dispune la munte și la mare, precum și nenumăratele vile de protocol, amplasate în mijlocul celor mai atrăgătoare peisaje ale României.
Și, în plus, spre deosebire de celelalte state partenere, SRI are voie, în mod legal, să înființeze și să administreze prin interpuși societăți comerciale și fundații. Prin intermediul acestora, face concurență neloială firmelor civile, câștigând la linie toate licitațiile pe bani publici și alterează în mod grav societatea civilă.
SRI este prezent masiv în societățile de presă unde, utilizându-și, pe bani publici, agenții de influență, distorsionează, într-o direcție sau alta, informațiile. Este, de asemenea, prezent și acolo unde legea interzice, adică în Parlament, în Guvern, în justiție, în partidele politice și în sindicate. Tot pe bani publici.
Sunt tare curios, din perspectiva schițată mai sus, ce are de gând să facă majoritatea parlamentară după ce a perceput, așa cum am perceput și eu, aceste realități. Cum va arăta noul pachet de legi ale securității? Și, până atunci, cum va fi reorganizată instituția după dispariția generalului Florian Coldea? Dacă și numai dacă vom putea vorbi despre o dispariție. Dar și mai repede, în câteva zile, sunt tare curios să văd cum va arăta bugetul supraponderalului SRI.
Dacă privim situația cu calm, dacă facem o analiză rezonabilă și dacă ne raportăm la situația altor servicii secrete din lume, dacă nu demonizam SRI, dar totuși îl reformăm, s-ar putea să avem numai de câștigat. – Sursa: CorectNews – http://www.corectnews.com/politics/cantarea-si-demonizarea-sri
