Sorin Roșca Stănescu – 148127 – 221212016 – Am avut, dupa o denumire care imi apartine, un Parlament al oilor de teracota. Un Legislativ care a pierdut de mult timp initiativa in materie. Si nu a facut altceva decat sa gireze, cu smerenie, actele normative produse de Executiv. Cele mai multe pe calea ordonantelor. Acum, ar exista sansa ca, pentru prima data, oile sa isi ascuta dintii. Si, in felul acesta, sa avem un Parlament puternic. Care sa nu mai poata fi dispretuit de cetateni.
În prealabil însă, ar trebui ca Liviu Dragnea, cel mai important reprezentant al puterii politice care se instalează la cârma statului, să își corecteze o aparentă eroare de comunicare. Spun aparentă pentru că nu sunt deloc sigur că nu reprezintă pur și simplu un refelex al modului în care liderul PSD vizualizează arhitectura unei puteri democratice. Lămurindu-se că este mult prea riscant să candideze pentru funcția de premier și că trebuie să încredințeze această sarcină altei persoane, Liviu Dragnea a anunțat că va constitui, la nivelul partidului, o echipă de control asupra activității guvernamentale. În sine, nu este nimic rău sau nociv în acest proiect. Partidul care a câștigat alegerile cu un program electoral transformat în program de guvernare, are, în definitiv, nu numai dreptul, ci chiar și datoria de a verifica în ce măsură și în ce ritm proiectele sale sunt implementate. Există însă o coincidență peste care nu am de gând să trec prea ușor.
Coincidența face că alianța care a câștigat alegerile și dispune de o majoritate confortabilă și-a trimis în Parlament unii dintre cei mai valoroși specialiști în diverse domenii, adică exact în ceea ce privește capitolele programului de guvernare. De aceea, nu întâmplător, aproape toate numele vehiculate pentru portofolii în viitorul Cabinet aparțin unor actuali parlamentari. Ce înseamnă asta?
Asta înseamnă că, de facto, se poate spune, fără a greși deloc, că activitatea guvernamentală va fi controlată, e adevărat, de către cei mai importanți lideri PSD, dar din poziția acestora de parlamentari. Prin urmare, nu partidul, ci Parlamentul este cel care va asigura controlul asupra Executivului. Această definiție a controlului este cu atât mai precisă în accepțiunea de control parlamentar, cu cât ar fi nedrept și chiar incorect ca un Guvern al unei alianțe de partide, PSD+ALDE, să fie controlat doar de către una dintre cele două părți. În schimb, dacă vorbim despre un control parlamentar al majorității, poate fi evitat și acest risc.
Judecând astfel lucrurile, ne-am putea afla, pentru prima dată în istoria recentă, în fericita situație în care am putea vorbi cu adevărat despre îndeplinirea de către Legislativ, care reprezintă cea mai importantă putere a statului, a principalei sale sarcini conferită de Constituție, și anume controlul real, controlul efectiv asupra Guvernului.
Cele trei puteri în stat sunt independente. În același timp, într-o democrație, cele trei puteri independente se controlează reciproc. Și când vorbim de acest control reciproc, atunci vorbim și despre controlul Parlamentului asupra Executivului și despre controlul Executivului asupra Justiției. Desigur, respectând independența celor două puteri. La fel cum și Justiția poate controla Executivul și Parlamentul. La fel cum Executivul își poate exercita, la rândul său, în limite constituționale, un control atât asupra Legislativului, cât și asupra puterii judecătorești.
Dacă vrem să facem în așa fel încât statul român să nu eșueze, iar numărul și intensitatea crizelor politice să scadă exponențial, atunci avem nevoie cu adevărat să consemnăm decesul unui Parlament alcătuit din oi de teracotă și apariția unui Parlament cu adevărat puternic pe care cetățenii să îl simtă că le aparține cu adevărat, dincolo de momentul electoral. – Sursa: CorectNews – http://www.corectnews.com/politics/oile-si-ar-putea-ascuti-coltii
