Sorin Roșca Stănescu – 145929 – 29082016 – Autoritățile din România mai comit o trăsnaie. Intră în vigoare Legea rezerviștilor voluntari. Anual, vor fi pregătiți, prin stagii extrem de scurte, 3.500 de militari. Contra cost. Cu aceștia ne imaginăm că putem face față unei stări de război. Și asta se întâmplă în timp ce 100.000 de militari ruși, înarmați până în dinți și perfect instruiți, se află pe picior de război la granița cu Ucraina. Nu se știe în ce direcție se vor deplasa. Cei mai importanți analiști militari ai lumii estimează că șansele unui război clasic, declanșat de Moscova în perioada imediat următoare, sunt de 50%. În aceste condiții, România refuză să stea cu arma la picior.
Toate înțelegerile convenite până în prezent vizând detensionarea situației din Ucraina au fost aruncate în aer. Ne întoarcem de unde am plecat. Adică ne întoarcem la război. Un război care, de această dată, nu va mai fi hibrid.
Europa este slabă. Scârțâie din toate încheieturile. Este marcată de o lipsă acută de solidaritate. Pozițiile liderilor europeni în raport cu Moscova, care e din ce în ce mai agresivă, sunt extrem de diferite. Și contradictorii. În plus, importante state europene sunt marcate de o recrudescență fără precedent a unor mișcări naționaliste agresive. Sub presiunea uriașului val de emigranți, cărora Angela Merkel a avut lipsa de precauție sau chiar imprudența de a le deschide larg porțile. Iar bomboana pe colivă poate veni în câteva zile. Din Portugalia. Care riscă să intre în colaps economic. Antrenând în criză întregul continent. Și asta, la scurt timp de la Brexit.
Nici în Statele Unite situația nu e prea roz. Donald Trump, candidatul republicanilor care a uluit o întreagă planetă prin declarații de tip extremist, revine în forță. Îl mai despart doar cinci procente de Hillary Clinton. Dar, pentru această parte a Europei, nici victoria candidatului democrat nu ar fi vreo lumină.
Într-o lume plină de contradicții, frământată de conflicte politice, de concepții diametral opuse privind politica externă și strategia de menținere a păcii, Federația Rusă își clădește forța pe stabilitate, consecvență și agresivitate. Dintre liderii politici se pare că, în acest moment, numai Vladimir Putin știe ce vrea. Numai că ceea ce știe el și ceea ce vrea el nu este deloc favorabil unui stat ca România.
Pansamentul cu rezerviștii nu rezolvă, evident, nimic. Mi se par mai utile, dacă nu cumva chiar mai oportune sau de strictă urgență, propuneri ceva mai radicale privind securitatea națională a României și siguranța cetățenilor ei. Cum ar fi cea avansată de Raed Arafat, care solicită ca, măcar în zonele expuse unor calamități naturale, fiecare familie să își facă rezerve de alimente pentru o perioadă rezonabilă de timp.
Sau și mai interesant, există un comunicat, dar care nu a stârnit încă cuvenitele reacții, al Alianței Noastre România. Acest nou partid, condus de Marian Munteanu, solicită nici mai mult,
nici mai puțin decât constituirea unei armate naționale pe calea instrucției militare obligatorii. Și generalizate. Și refacerea industriei de apărare. Și mai mult decât atât: un plan, la nivel național, prin care cetățenii să fie protejați în cazul unei calamități. Cea mai gravă dintre calamități fiind războiul.
În acest timp, însă, guvernul și președinția visează frumos. Cum e să visezi frumos în vremuri din ce în ce mai urâte? Când, în loc să visezi, ar trebui să fii cu arma la picior. – Sursa: CorectNews – http://www.corectnews.com/politics/cu-arma-la-picior
