Editorial Sorin Roșca Stănescu – 145191 – 13072016 – În iunie 2001, am primit un telefon de la Traian Băsescu. Era primar general și, după ce îi făcuse vânt lui Petre Roman, devenise președinte al Partidului Democrat. Mi-a comunicat, și am fost printre primii care au aflat, decizia sa de a fuziona, prin absorbție, cu Partidul Național Român, condus de Virgil Măgureanu. Mi-a spus că se teme că eu, la Ziua, și Nistorescu, la Evenimentul Zilei, vom face scandal pe această temă. Iar pentru a evita acest efect, dorea să îmi explice ce l-a determinat să se alieze cu Măgureanu.
Relatez acest episod pentru că este extrem de interesant pentru definirea caracterului lui Traian Băsescu și a tipului său de comportament politic. Motivându-și decizia, care, în principiu, nu putea fi decât una scandaloasă, Traian Băsescu mi-a prezentat un argument pe cât de cinic, pe atât de puternic pentru domnia sa. Partidul Național Român, rezultat, la rândul lui, din fuziunea dintre Partidul Democrat Agrar din România, PDAR, Partidul Noua Românie și Partidul Liberal Creștin, operațiune inutil contestată de PNȚCD prin Ion Rațiu, încăpuse pe mâna unuia dintre cei mai influenți oameni din România. Virgil Măgureanu, artizanul noii securități. Aceasta și-a folosit puternica influență pe care o avea în teritoriu, pe lângă oameni cheie din administrația publică centrală și locală, pentru a-și “dota” formațiunea politică cu nenumărate sedii. Era, de fapt, singura zestre reală a PNR. O zestre vânată de Traian Băsescu. Acesta, fiind sincer sau mimând perfect sinceritatea, mi-a spus cu dezinvoltură: “Fac această fuziune nu de dragul lui Măgureanu, ci pentru a-i lua sediile”. Nu știu dacă, până la urmă, a avut sau nu o discuție similară și cu Cornel Nistorescu, pentru a preveni criticile Evenimentului Zilei.
Această convorbire telefonică și această explicație, venite din partea unui om politic important încă din 2001, definesc cât se poate bine un mod de acțiune politic. Cine este acest Traian Băsescu? Simplificând lucrurile, este un vânător de zestre. Un om care își construiește partidul ca pe o prăvălie politică. Iar prăvălia are o firmă, o vitrină, un galantar și un depozit. Astăzi, asistăm la o operație, în esența ei, identică.
Traian Băsescu nu fuzionează cu UNPR de florile mărului. Și nici din vreun motiv de natură doctrinară. La fel ca PNR-ul lui Virgil Măgureanu, și UNPR-ul generalului cu patru stele, Gabriel Oprea, a beneficiat de condiții excepționale sub aspect logistic. De altfel, primul sediu, cel din spatele hotelului Triumf, în care urmează să se mute DNA, UNPR-ul domnului Oprea l-a primit de la stăpânire cu câteva zile înainte ca partidul să se înregistreze oficial. A fost un fel de avans. Dar cine era “stăpânirea”? Traian Băsescu era președinte, iar Emil Boc avea nevoie să-și încropească o majoritate parlamentară, peste capul alegătorilor, pentru a putea guverna. Iar coada de topor a fost Gabriel Oprea și partidul său de strânsură. Alcătuit în special din parlamentari traseiști. Așa că primul sediu l-a primit de la Traian Băsescu. În continuare, gospodar cum îl știm, Gabriel Oprea a strâns, dacă nu un electorat, în orice caz un număr remarcabil de mare de oameni politici și un număr și mai mare de sedii în întreaga țară. UNPR a devenit astfel, dacă nu un partid politic în adevăratul înțeles al cuvântului, o mare rețea de prăvălii. Ei bine, aceste prăvălii au fost vizate cu succes de Traian Băsescu. Aceasta este zestrea UNPR în mariajul făcut cu un partid care, la alegerile locale, a obținut un rezultat sub genunchiul broaștei. Infrastructura, însă, îl va putea ajuta pe Traian Băsescu să prospere. Iar în urma acestui mariaj, câțiva indivizi din UNPR, după ce au eșuat în negocierile cu PSD și cu PNL, s-ar putea să prospere. Și chiar să intre, la limită, în viitorul Parlament.
Din nefericire pentru unii și pentru alții, mă refer la cele două mari partide, PSD și PNL, acest UNPR intră în fuziune politică cu Traian Băsescu nu numai cu zestrea de prăvălii, adică de sedii politice, nu numai cu oastea sa de strânsură, câtă i-a mai rămas, dar și cu o serie întreagă de înțelegeri și acorduri politice perfectate, în plan local, cu partidul lui Dragnea și cu partidul tandemului Gorghiu – Blaga, iar în plan național, cu un acord de colaborare făcut cu liberalii. Iar “aliatii aliaților mei sunt aliații mei”.
Ceea ce înseamnă nici mai mult, nici mai puțin ca noua prăvălie a lui Traian Băsescu se înrudește strâns, prin intermediul UNPR, cu marele Partid Național Liberal, încă nefuzionat și încă nelegitimat prin alegeri democratice în plan local și central. Spre deosebire de Partidul Mișcarea Populară care, în foarte scurt timp, va avea un congres. Și alegeri desfășurate pretutindeni în țară. În jurul prăvăliilor preluate de la UNPR. – Sursa: CorectNews – http://www.corectnews.com/politics/traian-basescu-vanator-de-zestre
foto: amosnews.ro
