Editorial Sorin Roșca Stănescu – 145292 – 20072016 – Iată, s-a întâmplat și asta. Presa din România este demonizată nu numai de propriul “sistem”. A intrat pe fir și Ankara. Aflăm, astfel, că există ziariști români finanțați de autorii loviturii de stat din Turcia. Adică un fel de conspiratori. Și asta încă nu este totul. În acest fel nu doar presa este pusă la zid, ci și România. Cel mai important aliat strategic NATO din regiune.
Sunt aproape 12 ani de când, în mod deliberat, “sistemul” a inițiat și apoi a escaladat o ofensivă împotriva presei. Având drept obiectiv decredibilizarea jurnaliștilor, a unor redacții și demonizarea acestora. În paralel, au fost racolați jurnaliști și transformați în ofițeri acoperiți ai serviciilor secrete de la București sau în agenți de influență. Primii, în schimbul unor bani, al unor grade, al unor asigurări de viitor, cei din urmă, prin șantaj sau în schimbul unor informații “privilegiate” sau, cum se spune în mod curent, “pe surse”. Treptat, presa de la București s-a decredibilizat. Și nu a mai existat nicio organizație profesională sau sindicală care să îi apere pe jurnaliști. Vârful de lance al acestui sistem a fost însuși Traian Băsescu.
Și iată că, acum, cu credibilitatea la pământ fiind, ziariștii români mai primesc o lovitură. În mod oficial, se afirmă, în prezența celui mai înalt diplomat al Turciei la București, Excelența sa, domnul ambasador Osman Koray Ertas, că există jurnaliști români care au fost plătiți de membri ai conspirației care au pregătit lovitura de stat din Turcia și care, în schimbul avantajelor materiale, s-au pus în slujba acestora și au făcut propagandă împotriva regimului Erdogan.
Este o acuzație de o gravitate excepțională. Dacă s-ar dovedi că așa stau lucrurile, atunci nu numai respectivii jurnaliști, ci presa de România, în ansamblul ei, este pusă pe butuci. Nu numai propagandistic, cum s-a întâmplat până acum. Nu numai sub aspect financiar. Ci și sub aspect moral. Peste asta, nu mai există nimic mai grav.
Dar oare așa stau lucrurile? Oare cei câțiva oameni de afaceri care, luni, în prezența ambasadorului Turciei la București, au făcut asemenea afirmații au vorbit serios? Sunt ei în cunoștință de cauză? Dispun de probele necesare pentru a se confirmă asemene acuzații? Sau acești oameni de afaceri, câțiva dintre cei circa 1.500 de turci care au investiții în România, nu reprezintă decât o simplă masă de manevră, agenți de influență ai unui regim autocratic care se transformă, sub ochii noștri, într-un regim dictatorial? Nu cumva ei sunt parte ai unei ample operațiuni internaționale de intoxicare și de anesteziere, în scopul de a nu se observa maniera în care Erdogan profită de lovitura de stat eșuată împotriva lui și își anihilează, sub ochii unei planete uluite, toți adversarii politici?
De mai mulți ani, în Turcia, a existat o escaladare a atacurilor împotriva presei independente. Au existat ziariști arestați, ziariști anatemizați, ziariști anchetați și publicații suprimate. Ca să nu mai vorbim de ziarele și de televiziunile care au fost preluate și aservite. De 200 de ani, nu există război propagandistic în care presa să nu fie vizată. Iar în Turcia se desfășoară, astăzi, un război care nu este doar intern. Este un război externalizat.
Războiul turco-turc se desfășoară pretutindeni. Și cu atât mai mult în statele limitrofe. România este un partener important al Turciei. Din toate punctele de vedere. Cam 8% din importurile și exporturile României sunt pe relația Turcia. În aceste condiții, războiul turco-turc se desfășoară și pe teritoriul României.
Iar ziariștii cad victimă acestui război. Ei devin, la rândul lor, ținte. Prin urmare, pentru a ne apăra, nu avem decât o singură șansă. Să aflăm care este adevărul. Și să-l demonstrăm.
“Sistemul” de la București nu are, însă, niciun interes să apere presa de această nouă lovitură, menită să o decredibilizeze. Să nu se aștepte nimeni să sară în apărarea presei generalul cu patru stele, Florian Coldea. De la SRI. Sau Mihai Răzvan Ungureanu, de la SIE. Sau vreun alt serviciu secret. Nu mă aștept nici din partea Justiție române să se autosesizeze. Chiar și președinția României pare anesteziată. Guvernul Cioloș este total dezinteresat. Iar Parlamentul e în vacanță. Și atunci cum se poate apăra presa?
Într-un singur fel. Jurnaliștii responsabili din România trebuie să ia această informație în serios, să desfacă firul în patru, să nu-i slăbească pe oficialii turci cu întrebările, să-i asalteze pe oamenii de afaceri care au lansat acuzații, să-i oblige să probeze și să demonteze tot ceea ce este de demontat. Dacă ziariștii români nu se apără ei înșiși, nimeni nu îi va apăra.
Și dacă nu se întâmplă că presa să aibă acest ultim instinct de conservare, atunci câinele de pază al societății nu va mai mușca, nu va mai lătra, ci doar va scheuna. – Sursa: CorectNews – http://www.corectnews.com/politics/cum-scheauna-cainele-de-paza
