Editorial Sorin Roșca Stănescu
144818 – 22062016 – Cum se explică atitudinile de tip sinucigaș ale liderilor PNL? Din ce în ce mai dese în ultima perioadă. Și din ce în ce mai surprinzătoare. Este doar prostie la cote înalte sau distrugerea PNL face parte dintr-un proiect minuțios elaborat? Și dacă da, cine este artizanul? Cine este groparul PNL?
În analiza pe care am postat-o ieri, încercam, în cursul dimineții, să intuiesc ce va face PNL, începând de la ora 17.00, la întâlnirea cu premierul Dacian Cioloș. Și am prognozat că întâlnirea nu va avea, cum ar fi fost normal, rostul de a marca delimitarea și chiar distanțarea PNL de un guvern contraperformant, ci dimpotrivă, vom asista la curtarea și la tămâierea lui Dacian Ciolos. Și chiar la oferta făcută acestuia, mai pe față sau mai voalat, de a accepta prealuarea conducerii partidului. Ca și când, în această formațiune, nu ar mai exista nici urmă de bărbat de stat. Și atunci ar trebui chemați extratereștri. Întâlnirea care a avut loc marți a fost un nou eșec major în politicile recente ale PNL. Rezultatul este înfundarea și mai dramatică a acestui partid. Distanțarea lui și mai evidentă în raport cu așteptările cetățenilor. La capătul zilei de marți, am avut sentimentul că o mână criminală acționează pentru distrugerea acestui partid.
Dar ziua de marți a mai însemnat ceva. Încă și mai grav. A fost devoalat planul atragerii UNPR către PNL și fuziunii, prin absorbție, cu acest partid. Începând de ieri și până acum, când postez această analiză, numărul de comentarii negative crește exponențial. Fără excepție, analiștii sunt uluiți. Cum de le-a trecut prin minte liberalilor o asemenea idee. Evident, nu liberalilor în general. Ci vârfurilor partidului.
Este o greșeală care poate fi fatală și, chiar dacă nu e, are costuri uriașe ca PNL să rămână, în continuare, lipit și solidar cu un guvern contraperformant și cu un premier care acționează ca un căpitan al unei echipe care nu prea știe în ce direcție să meargă. Dar o asemenea opțiune, greșită fiind și extrem de costisitoare sub aspect electoral, poate fi doar rezultatul prostiei. A unei greșite evaluări a situației politice la zi, a unei analize eronate despre ceea ce se întâmplă pe pământ, făcută nu pe pământ, ci undeva, într-un punct îndepărtat din cosmos. Dar cum atârnă la cantar opțiunea vizând fuziunea cu UNPR?
Până în prezent, în toți acești ultimi ani de când există UNPR, liderii PNL s-au întrecut în a taxa, în fel și chip, acest partid. Ca “partid de strânsură”, alcătuit din fel de fel de firimituri politice scăpate pe sub mesele altor partide sau, și mai rău, din politicieni ejectații de aceste partide din diverse motive, unele foarte consistente, vizând lipsa acestora de moralitate. S-a mai spus, și pe bună dreptate, ca UNPR este un partid al traseiștilor. Lipsit de ideologie. Lipsit de orice morală politică. Gata să fac orice compromis, pentru a putea funcționa în Parlament, chiar prin încălcarea regulamentelor, în baza unor grupuri parlamentare proprii. Gata să fac orice compromis, pentru a obține, mereu și mereu, câte o parte, cât mai consistentă, din ciolanul puterii. Pe drept sau pe nedrept, dar mai degrabă pe drept, UNPR a fost intens demonizat, în special de către liberali. Bomboana pe colivă a fost pusă, de fiecare dată, atunci când, mai ales după ce împotrivă lui Gabriel Oprea au fost deschise mai multe dosare penale, acest partid a fost asimilat cu corupția politică.
Toate acuzațiile aduse UNPR de către liberali, dar mai ales cele legate de corupție, au creat o încărcătură explozivă care, acum, urmează să fie detonată. Fix în capul PNL. De ce? Pentru că PNL, în mod ostentativ chiar, a afișat un set de principii, pe care le-a și consacrat într-un decalog, și care, demagogic sau nu, indică dorința acestui partid de a contribui decisiv la schimbarea clasei politice. La o reînnoire a ei. La eliminarea politicienilor compromiși sau prăfuiți. La aducerea, în prim-plan, a unor reprezentanți de marcă ai societății civile, persoane cu convingeri liberale, cărora, până în prezent, nu li s-a făcut loc în politică. Și când colo, ce să vezi, PNL se dă peste cap nu numai să își încalce propriile reguli, prefăcându-se ca se desparte de lideri locali înainte de alegeri, pentru a-i îmbrățișa în timpul alegerilor și după, nu numai că nu și-a respectat propriile criterii privind promovarea tinerilor, a femeilor și a noilor politicieni, dar iată, acum, pregătește chiar o fuziune cu partidul pe care l-a hulit cel mai mult.
Aceste mizerii sunt aruncate cu mult prea multă ostentație în obrazul cetățeanului român. Ele au o amploare prea mare. O cadență prea ridicată. Asemenea mizerii nu pot fi puse doar pe seama prostiei. Ori a panicii unui staff politic conștient că a pierdut dramatic alegerile și că urmează a fi trimis la plimbare. Ultimele gesturi politice ale PNL, dar mai ales curtarea asiduă a UNPR, indică existența, undeva la nivel de decizie, a unei mâini criminale. Cineva care își arogă puterea de a hotărî în numele celorlalți liberali și care are forța de a bascula partidul într-o direcție sau în alta urmărește, într-un mod elaborat, distrugerea acestuia. Deznodământ care va avea loc imediat după alegerile parlamentare. Dacă nu cumva mai devreme. A cui este mână criminală? Pentru a afla, va trebui să stăm mai atent cu ochii pe acest partid. Dar și pe cei din proximitatea acestuia.
Sursa: CorectNews – http://www.corectnews.com/politics/groparul-pnl
