SORIN ROȘCA STĂNESCU
143993 – 04052016 – Un gest frumos. Dean Thompson, adjunctul șefului misiunii diplomatice a SUA în România, a găsit de cuviință, de ziua presei, să-i felicite pe jurnaliști. Și să-i încurajeze. Îndemnându-i să scrie mai multe anchete. Anchete bine documentate. Cu alte cuvinte, să-și îndeplinească cât mai puternic menirea de câine de pază al societății. Pe bună dreptate. Doar că reprezentantul Statelor Unite pe pământ românesc a omis să adauge ceva esențial. Și în primul rând să observe. Și anume, că presă a ajuns în imposibilitatea de a-și mai îndeplini menirea.
Și asta se întâmplă într-un stat al Uniunii Europene. Și într-un stat NATO. Într-un stat care este un aliat privilegiat și strategic al Washingtonului. Cum se explică această omisiune? Ce așteptau, de fapt, jurnaliștii și nu au primit, din punctul de vedere al mesajului reprezentantului american?
Ceea ce izbește, ca imagine, în privința presei din România este nivelul ei de pauperizare. S-a ajuns foarte jos. Redacțiile sunt extrem de sărace. Indiferent dacă vorbim de presa scria, audiovizuală sau electronică. Abia își duc zilele. Și, în aceste condiții, jurnaliștii sunt extrem de prost plătiți. Unii nu sunt deloc plătiți. Așa se și explică de ce mulți dintre cei mai talentați ziariști au părăsit, de fapt, câmpul presei. Cei specializați în economie și finanțe lucrează în bănci. O bună parte dintre ziariștii sportivi și-au găsit alte locuri de muncă, în special în cluburi. Una dintre cele mai dramatice situații vizează exact domeniul care îl preocupa pe domnul Dean Thompson. Și anume, presa de investigație. Și iată două întrebări pe care Dean Thompson nu și le-a pus și ar fi trebuit să și le pună: Cum să promoveze redacțiile anchete de curaj, în condițiile în care ele abia își țin zilele, iar consecință unor asemenea anchete poate fi devastatoare, având un efect de bumerang în ceea ce privește publicitatea?; Cum să se documenteze temeinic un ziarist care face o acheta de investigație, în condițiile în care, că urmare a precarității financiare, de cele mai multe ori, nu i se acordă timpul necesar și mijloacele necesare pentru investigații?
Mă așteptăm ca Dean Thompson, pe lângă încurajări și felicitări, să își exprime și anumite îngrijorări. Cărora să le adauge îndemnul, către reprezentanții puterii, de a lăsa presa cât mai liberă. De a nu-i mai admonesta pe jurnaliști, de a nu mai exercita asupra lor presiuni, în sensul restricționării libertăților. Mă mai așteptăm, de asemenea, să aud un îndemn, fie el cât de mic, către multinaționale și către societățile cu capital american, de a face mai multă publicitate pentru produsele lor în presa independentă. De a nu aștepta și în continuare o promovare aproape gratuită. Mă așteptăm la un îndemn adresat instituțiilor statului de a–i proteja pe jurnaliști, de a proteja redacțiile care se manifestă independent și de a descuraja tentativele de subordonare ale presei. În aceste condiții, mesajul ar fi fost complet.
