– 143612 – 12042016 – Statutul funcționarului public a fost modificat, în ultimii opt ani, de 22 de ori – Prim-ministrul Dacian Cioloş a venit luni după-amiază, la Camera Deputaţilor, cu o propunere clară de reformă a administraţiei publice româneşti, fără de care România nu se poate moderniza şi nu va avansa economic, dar mai ales nu va putea elimina în mod consistent corupţia.
Reforma administraţiei publice îți propune să prevină problemele de corupţie şi să le corecteze la rădăcina lor prin redefinirea cadrului în care administraţia publică să lucreze. Pe de altă parte, cetăţenii sunt din ce în ce mai exigenţi şi cu modul în care se cheltuie banii publici şi aici avem nevoie atât de eficienţă, cât şi de transparenţă, dar pentru eficienţă avem nevoie în primul rând de politici publice care să fie clar definite, de o prioritizare a obiectivelor de politici publice şi de instrumente ca să arate şi să măsoare şi eficienţa utilizării banului public. ”Avem nevoie deci de o clarificare urgentă pe aceste subiecte şi vă propun aici o discuţie despre cum să stabilim o relaţie sănătoasă şi transparenţă între responsabilitatea administrativă pe de o parte şi responsabilitatea politică în funcţia publică pe de altă parte şi cum să ne asigurăm că toţi cei care intră în administraţia publică şi care promovează, o fac în primul rând pe criterii de competenţă şi de performanţă. De asemenea, vrem să tratăm cu această ocazie şi o problemă legată de care am primit mai multe sesizări, observaţii şi propuneri din partea aleşilor locali, chestiunea privind incompatibilităţile în administraţie”, a spus Cioloș.
Au fost identificați trei piloni principali pentru reforma administraţiei publice: Definirea funcţiei publice, a statutului funcţionarului public, a modului în care se face recrutarea şi progresia în carieră a responsabilităţilor pe care le are funcţionarul public, al doilea pilon e legat de administraţia publică centrală şi al treilea pilon legat de administraţia publică locală.
Prim-ministrul a lansat o dezbatere publică pe aceste subiecte, care să aibă loc în cursul lunilor aprilie-mai, în aşa fel încât în iunie Guvernul să vină cu un pachet de propuneri legislative pe care să îl supună discuţiei şi aprobării în Parlament.
De precizat că din 2008 până acum, Legea 188/1999 a statutului funcţionarului public a fost modificată de 22 de ori. Nu există totodată un sistem coerent şi motivant de dezvoltare a carierei în funcţia publică pe mai multe nivele. În momentul de faţă avem doar trei nivele de evoluţie în funcţia publică, ceea ce creează foarte repede o anumită aplatizare a motivării de progres în carieră. Pe de altă parte, sistemul de recrutare este excesiv de birocratic şi neperformant. ”În administraţia publică centrală, observăm multe suprapuneri şi neclarităţi ale mandatelor instituţiilor centrale, ministere, agenţii care odată cu modificări succesive de legislaţie îşi redefinesc obiectivele şi de multe ori ne întâlnim cu mai multe instituţii care asumă aceleaşi atribuţii. Organigramele, de cele mai multe ori, nu reflectă responsabilităţile pe care instituţiile respective le au, ci sunt de foarte multe ori mai ales instrumente de schimbare din funcţiile de conducere ale unor persoane. Vedem totodată calitatea slabă a politicilor publice, lipsa de coordonare şi de coerenţă în implementare, lipsa fundamentării adecvate pe bază de date şi de analize. Este vorba aici de notorietate şi calitatea slabă a cheltuielilor publice şi lipsa unei legături clare între rezultatele obţinute şi resursele care sunt utilizate. În administraţia centrală, în lipsa unor responsabilizări foarte clare, vedem un proces foarte greoi de asumare a deciziei, asta şi pentru că nu avem o separare clar definită a responsabilităţilor de demnitar sau de ales local, de funcţionar public sau de contractual şi, în lipsa acestor clarităţi, vedem pe paşapoartele de semnături de aprobare a unor decizii, semnături, dar, până la urmă, nimeni care să îşi asume o responsabilitate în luarea deciziei respective”
Peste 50% din comunele din România nu îşi pot acoperi cheltuielile de funcţionare cu propriile venituri
La nivelul administraţiei publice locale avem costuri foarte ridicate pentru a întreţine administraţii locale ale unor localităţi mici, care au o capacitate financiară şi instituţională slabă, cu consecinţe grave asupra dezvoltării economice locale. Astfel, peste 50% din comunele din România nu îşi pot acoperi cheltuielile de funcţionare cu propriile venituri pe care le pot degaja, ca să nu mai vorbim, apoi, de proiecte de investiţii pentru dezvoltare. Totodată, observăm o lipsă a ordonării strategiilor şi programelor de investiţii în infrastructura locală. Avem mai multe surse de finanţare, mai multe programe care, de cele mai multe ori, se suprapun în priorităţile pe care le finanţează sau chiar nu au priorităţi foarte clar definite de finanţare. Sistemul de transferuri de la stat este frecvent schimbat şi nu sprijină în mod durabil şi obiectiv cele mai sărace comunităţi locale.
Aici, de multe ori, fondul de rezervă la guvernului este un instrument principal de reechilibrare, dar nu pe criterii obiective, a nevoilor de finanţare a diferitelor colectivităţi locale care sunt, pornind de la aceste observaţii, principalele coordonate ale reformei administraţiei publice pe care o propunem.
În ceea ce priveşte funcţia publică, prim-ministrul a precizat că Guvernul își propune o transparentizare a relaţiei administraţiei publice cu nivelul politic, o creştere a profesionalismului resurselor umane şi, din această perspectivă, se vede și procesul de depolitizare. Depolitizare nu atât printr-o scădere a rolului politicului care rămâne determinant în modul în care administraţia publică îşi face treaba, pentru că administraţia publică trebuie să aplice programe de guvernare, dar avem nevoie mai ales de o transparentizare şi o clarificare a relaţiei între nivelul politic decizional şi administraţia publică.
”Ne dorim totodată o definire a unui mod de funcţionare clar a administraţiei, prin eliminarea excepţiilor şi a derogărilor de la reguli, care fac imprevizibile, de cele mai multe ori, deciziile. Apoi, o consolidare a unor politici publice bazate în primul rând pe rezultate şi, în acelaşi timp cu reforma administraţiei, dincolo de lupta anticorupţie, să insistăm mai mult pe prevenţia anticorupţiei prin claritate şi transparenţă. La aceste ţinte putem ajunge printr-o revizuire a modului de funcţionare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, astfel încât să vorbim de o gestiune mai eficientă şi mai clară a resurselor umane din administraţie. În acelaşi timp, ne gândim la o reînfiinţare a Institutului Naţional de Politici Publice, care să vină cu o politică de formare profesională, atât de formare a celor care vor să intre în sistem, dar, mai ales, pentru creşterea performanţei funcţionarilor prin formare continuă şi, totodată, pentru a ne asigura de obiectivitatea modului în care ANFP-ul îşi face treaba şi a procesului de recrutare, dar, mai ales, a procesului de modificare a legislaţiei care vizează administraţia publică atunci când este cazul”.
Guvernul își propune, de asemenea, crearea unui consiliu profesional sau de expertiză, care să funcţioneze pe lângă ANFP, care să reunească expertiză independentă şi obiectivă şi care să aibă rolul de a oferi expertiză şi puncte de vedere pe propunerile de modificare a legislaţiei, pe programele de recrutare, de analiză a nevoilor de funcţionari publici şi pe elaborarea programelor de formare pentru creşterea performanţei în administraţie.
În momentul de faţă, în legislaţie, nu este foarte clar delimitată responsabilitatea unui funcţionar public, de exemplu, şi cea a unui contractual care, în mod normal, ar trebui să aibă sarcini foarte precise şi bine delimitate, şi acest cadru de competenţe generale, pe de o parte, dar şi competenţe specifice, ar permite şi o mai bună politică de recrutare a resurselor umane pentru a acoperi aceste competenţe bine definite.
Apoi, o relaţie între nivelul de salarizare şi gradul de motivare al funcţionarilor în exercitarea funcţiei publice, o relaţie directă între venit şi performanţa individuală.
Guvernul își propune și standarde de etică şi de integritate care să fie foarte clare pentru toţi funcţionarii.
Nu în ultimul rând, Guvernul propune spre dezbatere şi discuţie trei scenarii în modul în care se poate redefici relaţia între decizia politică şi nivelul de execuţie administrativă.
”În primul scenariu vă propunem ca pe lângă nivelul de demnitar, ministru şi secretar de Stat, pe care îl avem în momentul de faţă, să integrăm în această categorie şi prefecţii şi subprefecţii care reprezintă guvernul în teritoriu. Asta ar însemna că prefecţii şi subprefecţii împreună cu miniştrii şi secretarii de Stat vin împreună cu guvernul, pleacă împreună cu guvernul şi îşi asumă împreună programul de guvernare şi aplicarea programului de guvernare, atât la nivel de guvern, la nivel central, cât şi la nivel teritorial. Însă aceasta ar presupune, pentru memoria instituţională la nivelul prefecturilor, să avem secretari generali ai prefecturilor cu statut de înalt funcţionar public şi care să fie numiţi strict pe bază de competenţe, printr-o procedură administrativă şi atunci am avea nivelul prefectului cu responsabilitate politică executivă de aplicare a programului de guvernare şi administraţia, aparatul de lucru al prefectului, care ar porni de la nivel de secretar general şi unde recrutarea şi funcţionarea s-ar face strict pe baze profesionale şi de competenţă. Totodată, în administraţia publică centrală, nivelul mai jos de secretar de Stat, director general, director şi aşa mai departe, recrutarea s-ar face strict pe criterii profesionale, cu combinarea acestui sistem prin care avem, pe de o parte, pentru un post de director general, să spunem, o recrutare pe baza unei comisii de recrutare, care trece în revistă competenţele specifice pentru acel post, comisie de recrutare care ar propune apoi decidentului, demnitarului, o listă scurtă cu 2-3 nume de pe care să facă numirea finală. Al doilea scenariu presupune o integrare a realităţii de facto în modul în care se face de facto şi real, în momentul de faţă, recrutarea de posturi de conducere, dar cu introducerea unor reguli clare, transparente şi obiective în acest proces. Asta înseamnă că atât miniştrii, secretarii de Stat, cât şi prefecţii, care sunt demnitari, dar şi nivelul de director general, director de deconcentrate, vin şi pleacă odată cu guvernul şi întreg acest aparat îşi asumă politic aplicarea programului de guvernare. Aici principalul avantaj pe care îl vedem este faptul că, prin această coborâre a nivelului de politizare, practic, profesionalizăm şi partidele politice. Într-un al treilea scenariu e vorba de un status îmbunătăţit, adică rămânem aşa cum este legislaţia în momentul de faţă, cu nivel politic la ministru şi secretar de Stat şi, de la prefect, director general, în jos, rămân funcţionari, înalţi funcţionari în prima categorie şi, apoi, funcţionari publici. Însă aplicarea efectivă a legislaţiei actuale, care ar presupune că exercitări temporare ale unor funcţii de conducere ar fi eliminate şi am merge pe o întărire a corpului de înalţi funcţionari publici, din care să se facă aceste numiri pe posturi de conducere, strict pe criterii profesionale şi de competenţă”, a precizat Cioloș.
Despre fuziunea administrativă voluntară
Prim-ministrul a vorbit și despre fuziunea administrativă voluntară, acolo unde există această dorinţă la nivelul unor unităţi administrativ-teritoriale, să creeze cadrul legal pentru ca această fuziune administrativă să se poată face, pe baza unor criterii simple, cum ar fi populaţia, suprafaţa, distanţa faţă de centrul noii unităţi administrativ-teritoriale. Această fuziune s-ar face, într-o primă fază, pe baze voluntare şi, a doua variantă, care poate să fie complementară acesteia, ar fi consolidarea şi stimularea cooperării intercomunale, pornind şi de la exemplul grupurilor de acţiune locală, care ar putea să fie scheletul, baza acestor cooperări intercomunale, întărite, mai bine structurate şi care cooperări să fie susţinute şi din punct de vedere bugetar, mai ales pentru anumite proiecte de investiţii sau pentru proiecte de îmbunătăţire a funcţionării administrative.
”La o sută de ani de la crearea statului unitar român modern avem o responsabilitate în plus pentru a veni cu un stat modern, care presupune, în primul rând, o administraţie modernă, o administraţie eficientă şi funcţională. Şi eu aş pune această reformă a administraţiei publice pe care v-o propun, în acest context, ca o datorie pe care ar trebui să ne-o asumăm cu toţii în pregătirea acestui centenar. Ar fi cred că modalitatea cea mai bună de a răspunde la aşteptările pe care le au cetăţenii de la noi pentru mai multă credibilitate a statului şi pentru o mai multă eficienţă a funcţionării aparatului statului”, a precizat premierul Cioloș. PROMPT MEDIA
