EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
142552– 17022016 –
Din nou, a câta oară Doamne, Curtea Constituţională a României dă de pământ cu Codul Penal. De fapt, rând pe rând, se prăbuşesc toate cele patru coduri. Pentru care Guvernul de atunci şi-a asumat răspunderea. Forţând Parlamentul să le adopte fără dezbatere. Dar cine, de fapt, îşi asumă răspunderea?
Nu cred că există vreun precedent în istorie. Nici măcar în istoria noastră. Este, efectiv, pentru prima dată când se dovedeşte că legiuitorii au dat-o rău de tot în bară. Legi importante, cum sunt cele patru coduri, se dovedesc, pe măsură ce trece timpul, din ce în ce mai neconstituţionale. Şi mai nefuncţionale.
Cel care s-a autoproclamat părinte al celor patru coduri este domnul Cătălin Predoiu. Altfel, un bun jurist în materie de Drept Comercial. El a crezut atât de mult în acest proiect, pe care l-a construit cu sprijinul altor doi ”corifei”, Traian Băsescu şi Monica Macovei, încât, de dragul codurilor, şi-a asumat două riscuri majore. Sub pretextul finalizării acestui grandios proiect legislativ, Cătălin Predoiu a sărit dintr-o barcă politică în alta. A trecut cu arme şi bagaje la partidul domnului Traian Băsescu, condus, pentru păstrarea aparenţelor constituţionale, de Emil Boc. Care era şi premier. Şi, în echipa lui Boc fiind, s-a făcut responsabil, alături de ceilalţi membrii ai cabinetului, de aplicarea unei reţete anticriză, cu totul şi cu totul nefericită. Al doilea risc pe care şi l-a asumat, pe lângă trădarea taberei politice din care făcea parte, a fost opţiunea pentru adoptarea codurilor pe calea asumării răspunderii Guvernului.
Această procedură, este drept constituţională, s-a dovedit, de fiecare dată, a fi un şantaj. Parlamentarii români nu vor să plece acasă. Riscul unei asumări de răspundere este căderea Guvernului, în situaţia în care parlamentarii nu se execută. Iar o cădere de Guvern, cu un preşedinte hienă cum era Traian Băsescu, poate avea drept consecinţă o dizolvare a Parlamentului. Cum parlamentarii nu vor să se ducă acasă, asumarea răspunderii miroase a şantaj politic.
Dar ceea ce este mai grav este că, prin asumarea răspunderii, legea nu este dezbătută, articol cu articol, aşa cum se întâmplă în orice stat democratic al lumii. Cele patru coduri reprezintă legile cele mai importante ale unui stat, după Constituţie. Astfel încât, nedezbaterea lor, trecerea codurilor după procedeul trecerii găştii prin apă, este greu de presupus că se poate solda cu un rezultat bun.
Mă număr printre cei care atunci când s-a petrecut sacrilegiul am semnalat, în mai multe analize, pericolele la care se expune societatea românească prin adoptarea codurilor în mare viteză, fără participarea la elaborarea lor a societăţii civile şi a celor două Camere ale Legislativului.
Dar domnul Cătălin Predoiu, susţinut de Traian Băsescu şi Monica Macovei şi, în final, de întregul Guvern de atunci, şi-a asumat răspunderea. Şi la propriu şi la figurat.
Iar astăzi rezultatele se văd. Este, desigur, scandalos faptul că aproape 40 de articole din Codul de Procedura Penală au fost, până în prezent, identificate drept neconstituţionale. Dar aceasta este doar faţa văzută a iceberg-ului. În viitor, alte şi alte articole vor fi taxate la fel de către Curtea Constituţională. Iar haosul generat de un Cod de Procedura Penală scris greşit este doar ceea ce, acum, se vede limpede la lumina zilei. Probleme asemănătoare au şi celelalte trei coduri. Modul în care au fost adoptate a adus, nu un beneficiu justiţiei şi cetăţenilor României, ci, dimpotrivă a creat un haos pe care instanţele din întreaga ţară se chinuie inutil să-l amelioreze.
Cred că ar fi cât se poate de bărbăteşte din partea domnului Cătălin Predoiu să facă, înainte de a avea un bilanţ definitiv, singurul gest de onoare posibil. Să iasă în faţă naţiunii şi să-şi recunoască deschis greşeală. Asumându-şi, desigur, şi consecinţele politice. Iar dacă nu o face Cătălin Predoiu, mă aştept să facă acest lucru partidul din care domnia sa face parte. Respectiv Partidul Naţional Liberal.
