EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
142436 – 10022016 –
Este vorba de generalul conte Pavel Dmitrievich Kiseleff. Cel care a ocupat şi a guvernat România. Cel care s-a opus, în mod consecvent, obţinerii independenţei naţionale. Cel care, în mod paradoxal, a dat numele celui mai important din această ţară. Deasupra căruia este aşezat Arcul de Triumf. Falsului erou i se va ridică un monument. Chiar în Piaţa Victoriei.
Din mai multe puncte de vedere, informaţia care ne-a fost transmisă oficial, graţie Primăriei Generale a Capitalei şi Ministerului Culturii, este absolut revoltătoare. În buricul Bucureştiului, în Piaţa Victoriei, pe o suprafaţă uriaşă şi cu costuri de măsură, va fi ridicat un impresionant monument destinat isprăvilor generalului conte Pavel Dmitrievich Kiseleff.
Accept ideea că opiniile în legătură cu acest personaj controversat sunt contradictorii. Pe de o parte, îi avem pe luptătorii pentru independenţa statului român şi pentru modernizarea statului, care îl prezintă pe generalul conte Kiseleff că pe un personaj istoric malefic.
În definitiv, el a venit în Ţara Românească în fruntea unei armate de ocupaţie ruseşti şi a devenit guvernator. Prin forţa armelor. Un guvernator militar. Care ne-a siluit. Care a condus sub formă de dictat. Şi care, sub presiunea unui Occident aflat în plină liberalizare, ne-a “dăruit” regulamentul organic. Un simulacru de Constituţie. O lege fundamentală concepută în stil rusesc. Căreia, deloc întâmplător, revoluţionarii din 1848 i-au dat foc în pieţele oraşelor României.
Iar după ce şi-a încheiat mandatul, tot conform documentelor istorice, acelaşi general conte Kiseleff, stabilit la Saint Petersburg, a întreţinut o vie corespondenţă, atât cu ţarul Rusiei, cât şi cu cele mai importante cancelarii occidentale, pledând întotdeauna, constant, împotriva recunoaşterii calităţii României de stat independent.
Dar există şi opinii contrare. Ele vin, în special, din direcţia specialiştilor în arhitectură urbanistică. Aceştia îi recunosc generalului Kiseleff meritul de a fi sistematizat capitala. Trasând liniile principalelor bulevarde. Sunt convins că aşa stau lucrurile. Că şi aceştia au dreptate. Dar nu este de ajuns.
Dacă aşezăm în cele două talere ale judecăţii istoriei ceea ce a făcut rău pentru România generalul Kiseleff şi ceea ce a făcut bun, vom constata că acesta este foarte departe de rolul pe care l-ar putea juca un eroul de prim rang al românilor.
A mai rămas foarte puţin timp până când vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire. Anul 2018 va fi un an de referinţă. Din multe puncte de vedere. Mari sculptori ai acestei ţări – slavă Domnului că îi avem – între care Mihai Buculei şi Ioan Bolborea s-au pregătit în consecinţă. Încă de acum câţiva ani. Ei au propus autorităţilor române, de la nivel central, precum şi autorităţilor locale proiecte de monumente naţionale cu care această ţară s-ar putea mândri sute de ani de aici încolo. Mihai Buculei are un fantastic proiect dedicat Marii Uniri, al unui monument care ar trebui să fie ridicat la Alba Iulia. Ioan Bolborea – cel care este şi autorul alegoriei din faţa Teatrului Naţional – la rândul său, a proiectat un monument care poate fi amplasat în oricare dintre marile pieţe ale capitalei.
În loc să credităm şi să încurajăm asemenea proiecte cu un caracter naţional şi care nu vin, sub nicio formă, să jignească sentimentele acestui popor, iată, încep ziua de azi oripilat de perspectiva ca în Piaţa Victoriei să ne trezim cu un monument dedicat, nu acestui popor, nu acestei naţiuni, nu idealurilor noastre, ci personalităţii controversate, din punctual meu de vedere, malefice, a unui conte rus care, în calitate de general, ne-a ţinut sub ocupaţie. Şi unde mai pui că asta se întâmplă chiar la capătul bulevardului care îi poartă, pe nedrept, numele, şi chiar în locul unde, de bine, de rău, românii mai pot protesta împotriva relei guvernări. Chiar ne prostituăm într-un asemenea hal?
