EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
142695 – 24022016 –
Desemnarea lui Ludovic Orban, în calitate de candidat pentru funcţia de primar general al capitalei, relansează bătălia pentru Bucureşti. Sau, mai degrabă, o dă peste cap. Deşi nominalizarea sa este făcută prematur, iar jocul PNL, în ceea ce îl priveşte, poate deveni pervers, Orban rămâne, totuşi, un candidat redutabil. Intrarea sa în luptă poate genera repoziţionări extrem de interesante ale celorlalte partide.
Notorietatea de care se bucură Ludovic Orban făcea posibilă aruncarea acestuia în luptă în ultimul moment. De aceea, graba cu care el a fost nominalizat, prin intermediul lui Cătălin Predoiu, este cel puţin suspectă. Totuşi, chiar dacă Orban este “aruncat pe horn” şi mult prea incomod, atât pentru tandemul Blaga – Gorghiu, cât şi pentru preşedintele Klaus Iohannis, el are capacitatea de a se lupta pentru Bucureşti cu şanse reale de câştig. De altfel, pentru moment cel puţin, dintre numele vehiculate, este, cu certitudine, cel mai puternic politician.
În trecut, el a condus organizaţia de Bucureşti, a îndeplinit chiar şi funcţia de viceprimar general şi are, nu numai o bună experienţă în domeniu, care îi permite să elaboreze proiecte viabile pentru Bucureşti, ci şi un număr apreciabil de susţinători. Printre membrii şi printre nemembrii PNL. În paranteză fie spus, este singurul om politic de la vârful PNL care şi-a câştigat funcţia de prim-vicepreşedinte, procurându-şi el însuşi voturile necesare, fără a face niciun fel de recurs la faimoasa cooperativă care a funcţionat cu acel prilej. Ceea ce demonstrează că şi în campania pentru Primăria Generală a Capitalei el ar putea avea succes, dispensându-se de o parte din sprijinul care îi va fi refuzat de către propriul partid.
Nominalizarea lui Ludovic Orban, fie ea şi prematură, este însă de natură să determine alte mişcări importante pe scena politică a Bucureştiului. PSD aproape a nominalizat-o pe Gabriela Firea, dar fără ca, la nivelul conducerii partidului, să existe şi vreo certitudine sau vreo speranţă consistentă că aceasta va câştiga. Motiv pentru care, în paralel, acelaşi PSD, este în căutarea şi a unui alt candidat. Acesta ar putea fi Călin Popescu Tăriceanu.
Odată încheiată alianţa PSD-UNPR-ALDE, lui Călin Popescu Tăriceanu, care beneficiază de un scor record, de 40% intenţie de vot a bucureştenilor, nu-i va fi deloc greu, dacă doreşte, să obţină susţinerea celorlalte două partide. Urmând ca doamna Firea să fie retrasă. De altfel, în acest sens, în cursul acestei săptămâni, au loc şi cuvenitele negocieri.
Dacă Tăriceanu refuză să intre însă în competiţia pentru Bucureşti, PSD riscă să piardă cu oricare altă nominalizare. Ceea ce îi deschide frumoase perspective de victorie lui Ludovic Orban.
Dincolo de candidatura ipotetică a lui Călin Popescu Tăriceanu, care i-ar asigura acestuia victoria împotriva oricărui alt candidat, mai există şi perspectiva, deloc de neglijat, ca Traian Băsescu să se înscrie şi el în lupta pentru Primăria Generală a Capitalei. Ezitările fostului preşedinte sunt generate de două situaţii obiective. Prima este că voturile dreptei vor fi, în această eventualitate, împărţite între el şi Ludovic Orban, iar în condiţiile în care nu va exista un al doilea tur de scrutin, este evident că stânga, cu un singur candidat, va surclasa dreapta. Al doilea motiv este de natură psihologică. Este adevărat că dacă Traian Băsescu intră în cursă, ar ridică, în orice situaţie, scorul partidului. Dar este la fel de adevărat că după ce a fost de două ori primar general şi timp de două mandate preşedinte al României, o înfrângere a sa la Bucureşti, fie ea şi anticipată, este extrem de umilitoare. De aici şi ezitările lui Băsescu.
Dar care este, până la urmă, jocul conducerii PNL? Tandemul Blaga – Gorghiu a înţeles că, într-un singur tur de scrutin, o victorie a unui candidat ales de către conducerea PNL este îndoielnică. Cu atât mai mult cu cât, mult timp, nici în ruptul capului, respectivul tandem nu a dorit un personaj puternic, cum este Ludovic Orban, lansat în această cursă. Eşecul pe care l-ar fi avut Buşoi era însă atât de urât şi s-ar fi răsfrânt atât de păgubos asupra prestigiului tandemului, încă a trebuit identificată o soluţie de avarie. În aceste condiţii a fost, totuşi, lansat în cursă Ludovic Orban. Dar nu pentru a câştiga. Ci pentru a pierde.
Tandemul Blaga – Gorghiu pierde ceea ce nu ar fi putut câştiga, dar, în schimb, are şansa de a-l scoate din circuit, pentru o vreme, pe incomodul Ludovic Orban. Aceasta nu este doar prim-vicepreşedinte al partidului, funcţie pe care ar pierde-o în eventualitatea unui eşec, ci şi preşedinte al organizaţiei PNL Dâmboviţa. Funcţie din care trebuie să se retragă, cândva, înaintea alegerilor locale. De aceea făceam afirmaţia că Ludovic Orban este “aruncat pe horn”.
Pentru următoarea mişcare politică, sacrificarea lui Orban este, de asemenea, necesară. Pentru că dacă se va întâmplă ceea ce eu cred că se va întâmpla, iar PNL va obţine rezultate mai slabe decât PSD la locale, în timp ce între vechii şi noii liberali scorul îi va avantaja pe ultimii, atunci actuala conducerea PNL va fi decapitată, urmând ca noul preşedinte să fie din fostul PDL. Poate chiar Cătălin Predoiu. Care, atenţie, deşi conduce organizaţia de Bucuresti, deşi vrea, în continuare, să ajungă prim-ministru, s-a temut să candideze. Şi nu s-a înscris nici măcar în competiţia internă.
