EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
142055 – 20012016 –
Liberalii ar face bine să nu-l mai invite public pe domnul Dacian Cioloş în rândurile partidului. Experimentul birocratico-tehnocratic a eşuat. Pentru a trage această concluzie, nu mai este nevoie să aşteptăm. În consecinţă, PNL îl invită pe Cioloş în partid doar dacă doreşte să se depuncteze singur. Altfel, domnul Dacian Cioloş este bine să joace pe cont propriu.
Exemplele privind greşelile grave comise de membrii Guvernului Cioloş sunt nenumărate. Nu mă voi opri asupra lor. A făcut-o şi o face, cu suficientă insistenţă, întreaga presă. Din păcate, pentru această ţară, am avut dreptate.
Fără a mă crampona de persoană lui Dacian Cioloş, am dezvoltat, cu suficient de multe argumente, raţionamentul conform căruia un Guvern pretins tehnocrat, de fapt o marmeladă cu birocraţi şi tehnocraţi, nu are nicio şansă de a răspunde, cât de cât onorabil, solicitărilor societăţii româneşti. O societate care a ajuns la capătul răbdării. Şi care a crezut, în naivitatea sau chiar inconştienţă ei, că partidele nu mai au capacitatea de a guverna. Şi că ar fi necesară o pauză. O pauză în care lucrurile ar urma să fie îndreptate de un Guvern zămislit în afara partidelor. Am spus că niciun Guvern de tehnocraţi, nici dacă ar fi alcătuit din cei mai valoroşi tehnocraţi pe care i-a avut vreodată România, nu are posibilitatea să facă altceva decât să gestioneze treburile statului, pregătind alegerile. Atât şi nimic mai mult. Nici vorbă de vreo reformă. Şi nu am uitat să adaug că reforme profunde, politici îndrăzneţe nu pot fi înfăptuite decât de un Guvern politic, şi asta numai în primii doi ani ai ciclului electoral. Într-un an electoral, un asemenea obiectiv este, cu desăvârşire, exclus.
Din motivele de mai sus, am caracterizat, încă din primele zile, Executivul condus de Cioloş drept un Guvern de avarie, un Guvern sac de box. Din nefericire, însă, s-a întâmplat ceva mai mult. Frecvenţa şi amploarea greşelilor săvârşite de lefegii Palatului Victoria sunt atât de evidente încât, se poate spune, fără a greşi, că ele caracterizează, nu un Guvern de tehnocraţi instalaţi în ultimul an al ciclului electoral, ci un Guvern de amatori. De persoane inapte să gestioneze, cât de cât eficient şi corect, administraţia publică centrală, pentru o perioadă strict delimitată de timp. Dacă cineva şi-ar pune, în mod cinstit, problema unei remanieri, ar trebui schimbat cam trei sferturi din Guvern.
În aceste condiţii, ce va urma? Dincolo de faptul că liberalii ar face foarte bine să nu le mai deschidă uşa domnilor din Guvern, este clar că, în perioada următoare, criticile aduse Executivului se vor intensifica. Şi vor veni din toate direcţiile. Inclusiv din zona liberală, care, cu riscurile de rigoare, continuă încă să susţină acest Executiv. Când partidele politice, presa, societatea civilă, în general, vor pune, cu adevărat, lupa pe Guvernul Cioloş, se va alege praful şi pulberea din iluzia tehnocrată.
De fapt, în curând, va începe concursul. Un concurs prin care fiecare actor politic va încerca să lovească mai tare în acest Guvern. Legitimându-şi astfel, nu numai campania electorală, ci şi pretenţia de a se instala, după alegeri, la Palatul Victoria. Miniştrii Cabinetului Cioloş au intrat buimaci la guvernare. Şi, lucru de înţeles, în mare viteză şi nimerind cu mare dificultate clanţa. Drama lor este că nu vor mai avea timp să-şi revină. Când vor ieşi de la guvernare vor fi încă şi mai buimaci.
În aceste condiţii, cred că şi preşedintele Klaus Iohannis va fi nevoit, în curând, să-şi ia distanţa cuvenită. Tare m-aş bucură să mă înşel. Dar nu cred că există vreo şansă
