Partidul condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu se află în creştere. O creştere, nu numai în materie de credibilitate, ci şi numerică. Fenomen perfect explicabil. Nu doar din perspectiva poziţiilor politice adoptate de preşedintele ALDE. Este şi o creştere intens alimentată din exterior.
Asupra acestei conjuncturi, să-i spunem, externe mă voi referi în cele ce urmează. Este clar că după ce UNPR a înregistrat un salt exasperant de mare pentru unii observatori ai scenei publice, mai ales după dispariţia partidului lui Dan Diaconescu, eşecul domnului Gabriel Oprea a antrenat şi un reflux al formaţiunii politice. În această situaţie, visul de a candida separat al UNPR s-a isprăvit şi el. Astăzi, domnul Gabriel Oprea, spre deosebire de trecut, când înclina balanţă puterii în ce direcţie vroia, este silit să se gudure pe lângă PSD pentru a fi primit, cât de cât onorabil, pe liste comune la alegeri. Ei bine, această cădere aproape dramatică a forţei şi credibilităţii UNPR este unul dintre vectorii de creştere ALDE.
Al doilea vector este chiar PSD. Aliat de nădejde într-un trecut nu prea îndepărtat al PSD, ALDE s-a distanţat vizibil după cea de a doua demisie a lui Victor Ponta, cea din funcţia de premier. S-a ajuns chiar la declanşarea unor mici bătălii între Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea. Mai mult decât atât. PSD a pus chiar problema sancţionării lui Tăriceanu şi înlocuirii acestuia de la conducerea Senatului. Apoi, PSD a renunţat, înţelept şi temporar, pentru a nu-l arunca pe liderul ALDE în braţele PNL. Această dublă poziţionare ALDE, de aliat, dar şi de cenzor al PSD, face posibil ca o parte din electoratul PSD, oameni nemulţumiţi de politica împăciuitoristă a lui Dragnea, să migreze către ALDE. Şi la fel ca şi în cazul unor politicieni UNPR, vor fi şi politicieni PSD, parlamentari, primari sau consilieri, care vor migra în partidul domnului Tăriceanu.
Al treilea vector şi cel mai important este PNL. PNL este, pe de o parte, condamnat la o fuziune accelerată, după ce a dormit pe el mult prea mult, ceea ce va produce, inevitabil, răni, atât în electoratul fostului PNL, cât şi în electoratul fostului PDL. Ca să nu mai vorbim de politicienii celor două părţi ale noului Partid Naţional Liberal. Şi din această direcţie vom asista la deplasări, unele în direcţia ALDE, altele în direcţia formaţiunii condusă de Traian Băsescu.
Prin urmare, popularitatea lui Călin Popescu Tăriceanu este în creştere semnificativă. Şi, în aceeaşi măsură, va spori puterea partidului. Acest curs, până una-alta, nu poate fi oprit. PNL nu poate renunţa nici la fuziunea accelerată, pentru că ar face o mare prostie, şi nici la aplicarea, cu stricteţe, a decalogului etic. Care decalog etic va avea acelaşi efect. Pe unii îi va trimite la Tăriceanu, pe alţii la Băsescu. Iar PSD, cât timp va fi Dragnea preşedinte, va sta într-o oarecare poziţie de şpagat politic. Va influenţa puternic, din umbră, guvernarea, dar, în acelaşi timp, va fi un critic al guvernării. Se va împotrivi, în secret, unor iniţiative ale preşedintelui Klaus Iohannis, dar formal îl va susţine.
Creşterea ALDE ar putea face din acest partid, după alegeri, noul partid balama al României. După ce ani de zile acest rol a fost jucat de UDMR. Iar într-un trecut apropiat, de UNPR. Şi dacă tot vom avea, după alegerile parlamentare, o situaţia în care nici dreapta, nici stânga nu-şi vor adjudeca peste 50% din locurile din Parlament, este preferabil ca arbitrul să fie ALDE, iar nu UDMR sau UNPR.