EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
141399 – 27112015 –
Se întâmplă chiar în România. În România, despre care Serviciul Român de Informaţii ne dă garanţii lipsite de echivoc că, până una-alta, nu ne află sub o ameninţare teroristă. De aceea şi gradul de alarmă este redus. Şi ce auzim? O declaraţie publică a domnului Iusuf Murat, Muftiul Cultului Musulman din România. Care va să zică ar fi, totuşi, un pericol. Extrem de serios, atâta timp cât avertismentul vine de unde vine. Adică de la cea mai autorizată persoană care ne-ar putea informa că, totuşi, ceva se coace. Se coace ceva?
O să-i surprind poate pe mulţi dintre cititorii mei, dar, de această dată, sunt înclinat să acord mai mult credit Serviciului Român de Informaţii decât însuşi Muftiului Cultului Musulman din România, Iusuf Murat. Asta, desigur, până la proba contrarie. Se confruntă public două autorităţi. Cea mai importantă autoritate în materie de spionaj intern. În definitiv, Serviciul Român de Informaţii este o instituţie experimentată, înzestrată cu un personal numeros şi finanţată atât de generos încât state cu tradiţie mult mai consistentă în acest sens plesnesc de invidie. De ce m-aş îndoi oare că, atunci când ne asigură că nu există vreun pericol iminent, SRI se înşeală? Altfel ar sta poate lucrurile dacă SRI ne-ar alertă. Atunci aş putea avea, ţinând cont de antecedente, unele suspiciuni, în sensul că responsabilii instituţiei ar încerca poate să mai stoarcă vreun ban de la Guvern sau vreun avantaj în materie legislativă.
Cea de-a doua autoritate indiscutabilă, este reprezentată de Muftiul Cultului Musulman din România, Iusuf Murat. Care ne avertizează, în termeni destul de duri, că în interiorul populaţiei musulmane, în anumite lăcaşe de cult, oamenii sunt instigaţi. Şi face apel la autorităţi pentru a interveni, curmând această stare de lucruri, cât încă nu este prea târziu. De ce nu l-aş crede? De ce nu l-aş crede pe domnul Iusuf Murat, Muftiul Cultului Musulman din România, şi, în schimb, pariez pe SRI?
Dintr-un motiv foarte simplu. Dacă Muftiul Cultului Musulman din România, Iusuf Murat, este cu adevărat intrigat, preocupat şi alarmat că în unele lăcaşe de cult, a căror activitate nu o poate controla, se petrec lucruri în neregulă, acte şi fapte şi vorbe care îi dau de înţeles că se încearcă racolarea unor militanţi ai Statului Islamic, care să săvârşească acte de terorism pe teritoriul României, atunci, iată, există, legat de această declaraţie, două fenomene bizare. Primul şi cel mai frapant este că, în urmă cu doar câteva luni, când în România era dezbătută destul de intens şi pătimaş tema construirii, în nordul capitalei, a celei mai mari moschei din Europa Centrală şi de Est, capabilă să primească mii de persoane, acelaşi domn Iusuf Murat, Muftiul Cultului Musulman din România, a afirmat, în mod repetat şi apăsat, că situaţia musulmanilor practicanţi se află integral sub controlul său. Că nu există, aşa cum au afirmat o serie de comentatori, moschei în afara autorităţii sale, deci neautorizate. Iar acum, se referă, desigur, la aceste moschei care atunci nu existau şi acum, iată, există. Al doilea fapt şi mai frapant este că domnia sa anunţă că există un pericol, printr-o declaraţie publică. În mod normal, reacţia sa, admiţând că est,e cu adevărat, alarmat, ar fi trebuit să fie cu totul alta. Iusuf Murat, Muftiul Cultului Musulman din România, ar fi pus mâna pe telefon şi ar fi solicitat o întrevedere urgentă la nivelul Serviciului Român de Informaţii. Şi acolo ar fi spus tot ce îi stă pe inimă. Oferind şi detaliile necesare.
Dacă s-ar fi întâmplat aşa, cu certitudine, Serviciul Român de Informaţii ar fi intervenit prompt. Şi profesionist. Confirmând sau infirmând suspiciunile reprezentantului Cultului Musulman din România. În niciun caz, el nu ar fi trebuit să facă publică această temere. Declaraţia sa publică alertează, nu atât Serviciul Român de Informaţii, cât populaţia. Fapt inutil şi dăunător. Mai mult decât atât. Declaraţia sa publică alertează, nu numai populaţia, ci şi grupurile radicale, dacă ele există cu adevărat, punându-le în situaţia să-şi ascundă activităţile mai bine sau chiar să-şi şteargă urmele.
Aşadar, eu unul nu-l cred pe domnul Iusuf Murat, Muftiul Cultului Musulman din România. Nu-l cred nici măcar în ipoteza, greu de luat în calcul, în care el ar fi anunţat, în prealabil, Serviciul Român de Informaţii, iar Serviciul Român de Informaţii a refuzat să facă vreo investigaţie. Chiar şi în această ipoteză, dacă ea ar fi existat, domnul Iusuf Murat, Muftiul Cultului Musulman din România, fără a face publice temerile sale, ar mai fi avut şi posibilitatea de a-l alerta pe preşedintele României. Care, în mod sigur, ar fi luat măsuri.
Cred mai degrabă că domnul Iusuf Murat a fost oportunist. A încercat să pună la colţ, prin intermediul acestei declaraţii publice, o parte a acestei comunităţi, care acţionează independent de el. Pentru a o obliga să i se supună. Pentru a aduce la ascultare şi moscheile rebele. Acele moschei care, în urmă cu două luni, nu erau rebele.
