EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
– 141012 – 09112015 –
În ceea ce priveşte viitorul Guvern. În fine, s-a lămurit ceea ce eu am afirmat de mult. Şi în mod insistent. Că nu se pune problema alegerilor anticipate. Decât, cel mult, ca joc politicianist. Şi, din nou, am emis o prognoză corectă atunci când am preconizat că vom avea un premier tehnocrat. Sper doar să nu fie Dacian Cioloş. Această idee este din ce în ce mai clar conturată. Mai ştim că majoritatea parlamentară nu mai funcţionează. Şi că este posibilă o altă construcţie politică. Iar ceea ce nu ştim încă, dincolo de numele oficial al candidatului de premier, este dacă şi miniştrii vor fi sau nu tot tehnocraţi. Şi, în fine, trebuie văzut de ce susţinere parlamentară va beneficia.
S-a văzut limpede că propunerea lansată, cu atâta insistenţă, de către PNL, vizând organizarea de alegeri anticipate, nu s-a dovedit a fi realistă. Din niciun punct de vedere. Decât, cel mult, moral.
Pentru că, într-adevăr, ne confruntăm cu o realitate dramatică, sub aspectul compoziţie Parlamentului. Actuala compoziţie a Parlamentului nu mai corespunde, decât într-o oarecare măsură, destul de mică, compoziţiei electoratului. Pentru că a dispărut USL. Şi există parlamentari din PSD şi PNL care, în absenţa USL, nu ar fi fost aleşi. Există, de asemenea, parlamentari, proveniţi din alte partide, PDL şi PP-DD şi chiar UDMR, care nu au întrunit, la vot, jumătate din preferinţele cetăţenilor. În mod normal, ei nu ar fi avut ce căuta în Parlament. Există, de asemenea, un partid, UNPR, care este parlamentar, dar care nu a participat niciodată la alegeri. Şi, de asemenea, sunt semne de întrebare legate de suportul electoral pentru ALDE, un nou partid.
Dar dincolo de considerentele de mai sus, anticipatele au fost o idee greşită. Contraargumentele sunt mult mai numeroase. Ele au fost deja spune, aşa că nu le mai repet. În cele din urmă, în Piaţa Universităţii, însuşi preşedintele Klaus Iohannis a admis că anticipatele nu sunt o soluţie. Deşi, nu este exclusă posibilitatea ca tocmai el să fi fost inspiratorul ideii lansate de liderii PNL. Ceea ce este preocupant, cel puţin pentru mine, se referă, dacă nu la motivul real avut în vedere de Gorghiu şi Blaga, în orice caz, la consecinţele lansării acestui proiect eşuat în faşă.
Să presupunem că acest tandem Gorghiu-Blaga nu acţionează de capul lui. Ci, armonizându-şi poziţiile politice cu intenţiile lui Klaus Iohannis. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că domnul Klaus Iohannis a lăsat PNL în offside. Dar dacă lucrurile ar sta altfel? Dacă Vasile Blaga este cel care a insistat, atât de mult, pentru anticipate încât, în cele din urmă, a obţinut şi acordul unor conducători ai vechilor liberali? Este plauzibil ca lucrurile să stea aşa. De ce? Pentru că vechiul PDL este cel care a propus un premier. În persoana lui Cătălin Predoiu. Iar pe măsură ce trece timpul şi un Guvern liberal se vede tot mai în ceaţă pe radar, şansele lui Cătălin Predoiu scad. Şi scad şi şansele fostului PDL de a avea, din nou, un premier. Aşa că, într-un fel, era logic ca Vasile Blaga să se grăbească.
Şi ar mai exista un motiv. Legat de fuziunea atât de mult frânată. Pe măsură ce trece timpul şi fuziunea nu s-a desăvârşit, iar PNL funcţionează cu două viteze şi cu două motoare şi cu două frâne, ca o alianţa politică şi nu ca un partid unic, pericolul unei rupturi devine din ce în ce mai mare. Or o decuplare a celor două partide ar lăsa PDL cu ochii în soare. Şi l-ar scoate pe Vasile Blaga în afara terenului de joc. Probabil că, în aceste condiţii, o parte din PDL ar sări în braţele lui Traian Băsescu. În paranteză fie spus, pe unii dintre aceştia, fostul preşedinte i-ar sufoca, iar pe alţii i-ar termina politic.
Dar indiferent cum stau lucrurile şi de unde a izvorât această propunere nerealistă a anticipatelor, eşecul este evident pentru PNL. Şi va fi extrem de costisitor. Primul şi cel mai important cost este decredibilizarea partidului. Un partid care lansează prea multe teme văzduhiste, adică total nerealiste, lipsite de un suport real în electorat, nu are altă şansă decât să scadă dramatic în sondaje. Cu liderii săi cu tot. Iar în cazul specific al PNL mai există un efect. Îndepărtarea lui Klaus Iohannis. Care se vede silit să-şi caute un suport politic în altă parte.
Dacă după ce numele lui a fost atât de mult vehiculat, începând chiar de la Bruxelles, şi înainte de a fi fost declanşate consultările, îl vom avea pe Dacian Cioloş ca propunere de premier, atunci şi instituţia prezidenţială se va decredibiliza. Pur şi simplu pentru că cetăţenii vor constată că domnul Klaus Iohannis, în loc să organizeze consultări serioase, le-a făcut de pomană. Pentru că iepuraşul era ascuns deja în pălărie. Dar poate că nu va fi Cioloş, ci altcineva.
În mod cert, în raport cu scorul real existent şi cu interesele partidelor politice, soluţia optimă este un premier tehnocrat. Cele mai mari şanse sunt ca şi ceilalţi guvernanţi să fie tot tehnocraţi. Extrem de important este însă ca viitorii miniştrii să nu fie, Doamne fereşte, aleşi dintre foştii consilieri ai actualilor miniştrii. Pentru că atunci vom avea doar un Guvern tip dronă.
În mod cert, PSD nu mai are nevoie să-şi menţină actuala majoritate. Deci, nu mai are nevoie de aliaţi. Nici de UNPR şi nici de ALDE. În consecinţă, cele două partide mai mici îşi caută, de zor, un nou stăpân. Dar nici PNL nu ar trebui să fie dispus, acum, la o alianţă cu cele două forţe politice care, până acum, câteva zile l-au susţinut, cu înverşunare, pe Victor Ponta. În consecinţă, şi pentru aceste două partide mici este convenabil un Guvern de tehnocraţi. Pentru că o asemenea formulă le-ar masca impotenţa. UDMR, în tentativă sa de a reveni la guvernare după alegeri, s-a aruncat, literalmente, în braţele lui Klaus Iohannis. Topindu-se de iubire pentru acesta.
În concluzie, cele mai mari şanse le are un Guvern integral de tehnocraţi, rezultat în urma unor negocieri ale premierului desemnat, pilotat de Klaus Iohannis. Şi care să întrunească o puternică susţinere politică întrucât, şi-ar fixa, până la alegeri, obiective de interes naţional, împărtăşite de toate partidele, plus unele dintre revendicările străzii.
