141151 – 16112015 – Toleranţa şi intoleranţa sunt în toate faptele noastre de viaţă, de la jocul din grădiniţe până la jocul marilor puteri, în familie, circulaţia pe stradă, convieţuirea vecinilor, în toate instituţiile publice şi în milioanele de procese din tribunale. Nevoia de toleranţă ne este foarte clară, dar astăzi opinia publică este mobilizată în favoarea educaţiei pentru toleranţă.
Chemăm toate popoarele şi guvernele să combată activ frica, ura şi extremismul prin dialog, înţelegere şi respect reciproc. Să ne opunem divizării şi să ne unim pentru un viitor comun – este îndemnul lansat de secretarul general al ONU Ban Ki-moon, de Ziua Internaţională a Toleranţei 2015.
Instaurarea unei Zile Internaţionale a Toleranţiei a fost decisă de ONU şi îşi are originea în Carta Naţiunilor Unite, în care statele semnatare îşi declarau intenţia de a fi toleranţe şi de a trăi în pace şi bună înţelegere, şi în Constituţia UNESCO, bazată pe demnitate, egalitate şi respect reciproc între oameni. Această organizaţie identificase 16 tratate, convenţii, declaraţii şi recomandări, toate legate de nevoia de toleranţă, relevante şi obligatorii şi astăzi.
Pentru a sublinia importanţa toleranţei şi pentru ca oamenii să conştientizeze pericolele intoleranţei, cu ocazia marcării a cinci decenii de existenţă a celor două organizaţii, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decis să proclame anul 1995 ca An Intrernaţional al Toleranţei, iar data de 16 noiembrie ca Zi Internaţională a Toleranţei şi a invitat toate ţările membre să marcheze această zi prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, atât în instituţiile de învăţământ şi educaţie cât şi în cadrul publicului larg.
Ziua e marcată din anul 1996, când reprezentanţii UNESCO reuniţi la Paris, au enunţat şi Declaraţia principiilor toleranţei pe care o defineau astfel: ”Responsabilitatea care susţine respectarea drepturilor omului, a pluralismului, democraţiei şi a statului de drept, ca atitudinea activă de recunoaştere a acestor valori şi ca o virtute care face ca pacea să fie posibilă, înlocuind cultura războiului cu cea a păcii”.
Nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea sunt forme ale intoleranţei, iar educaţia pentru toleranţă trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea capacităţii tinerilor de a judeca liber şi independent. Diversitatea religioasă, lingvistică, culturală şi etnică nu trebuie să fie pretext al conflictelor, ci să îmbogăţească viaţa noastră comună.
În esenţă, toleranţa nu înseamnă nici indulgenţă, nici indiferenţă, ci respectul şi aprecierea diversităţii culturale şi a formelor ei de expresie, a opiniei contrare, a deciziilor altor oameni, grupuri, popoare sau religii. Toleranţa recunoaşte drepturile universale ale omului şi libertăţile fundamentale şi asigură supravieţuirea comunităţilor mixte în orice regiune a lumii.
Toleranţă vs. intoleranţă
Cuvântul toleranţă nu este un termen al lumii moderne, el provine din latina Romei antice, unde tolerare înseamnă a suporta şi se referea, că şi astăzi, la respectul faţă de celălalt.
Termenul a fost folosit şi în lumea creştină a Evului Mediu, când existau instanţe ale toleranţei şi se emiteau indulgenţe, edicte sau bule papale, iar apoi a fost folosit de umaniştii Renaşterii, pentru care valorile şi virtuţile umane erau principii de căpătâi şi care vorbeau despre toleranţă civilă şi religioasă. În acele timpuri, în Regatul Angliei şi în Franţa s-au dat chiar legi care priveau toleranţa religioasă. Apoi, Revoluţia franceză a adus prima Declaraţie a drepturilor omului, iar în SUA Primul Amendament la Constituţie a interzis îngrădirea libertăţii de exprimare. Şi procesul de legiferare a libertăţii religioase sau a drepturilor omului a continuat.
Şi alte religii ale lumii s-au afirmat tolerante.
În islam, Tolerant este chiar unul din numele lui Allah, iar exegeţii moderni ai islamului consideră Coranul sursă a toleranţei religioase.
Religia hindu sau budismul arată de asemenea toleranţă.
Dicţionarele ne spun astăzi că toleranţa este capacitatea de a recunoaşte şi respecta convingere altora, înseamnă îngăduinţă, indulgenţă, răbdare, şi se poate exprimă la orice nivel: de la individ, la stat.
Constituţii, legi, declaraţii universale, tratate internaţionale, convenţii şi recomandări fac apel sau chiar obligă la toleranţă, dar există încă războaie, terorism, crime împotriva umanităţii, epurare etnică, discriminarea minorităţilor şi a imigranţilor şi o multitudine de alte abuzuri împotriva fiinţelor umane, adică intoleranţă.
Există însă şi legi şi politici responsabile, internaţionale, naţionale sau ale administraţiilor locale. Există multiculturalism civilizat, dezvoltare durabilă, solidaritate şi voluntariat şi există şi cei mai buni gardieni: educaţia continuă pentru toleranţă şi pace, societatea civilă atentă la drepturile omului şi presa liberă şi responsabilă. – sursa: stiri.tvr.ro – PROMPT MEDIA
