141402 – 30112015 – Ziua Națională a României este sărbătoarea unui ideal împlinit. Noi avem ţara pe care au visat-o bunicii noştri. Iar noi trebuie să avem responsabilitatea acestui vis împlinit!
Astăzi, trebuie să lăsăm deoparte tragediile fără pereche, încă sângerânde, astăzi trebuie să depășim egoismul: ”eul” personal devine, transfigurat ”noi”. Noi – românii. În 1918, noi am respirat la unison având un singur crez: dorința mare și simplă de unire cu țara. Acest unic gând tumultos a răscolit populația pornind-o sub sugestia unui vis secular spre cetatea lui Mihai Viteazul. Niciun spirit de detaliu, nicio notă de tânguială nu a tulburat luminosul extrem de conștiință populară, care a îmbogățit cu o pagină, cu adevărat glorioasă, trecutul nostru zbuciumat. Alba Iulia trebuie să rămână pentru copiii noştri, şi pentru copiii copiilor noştri, ca un loc de pelerinaj la Cetatea Naţiunii Române unde să poată respira o fărâmă de istorie, să fie mândri că sunt români şi să înţeleagă sacrificiile străbuniilor.
Din păcate, gustul pentru rememorări istorice nu e foarte dezvoltat la generaţiile tinere. Fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi are proiectele ei de viitor, însă întotdeauna proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul istoric trăit, depind și de demnitatea apartenenței la neam, la teritoriu, la limba comună. Trebuie să ne întoarcem cu inima în trecut. Anul 1918 a fost un an de împlinire majoră a României, un an de scadență istorică și de speranță. A fost anul nostru și al afirmării noastre.
România anului 2015 este rezultatul unei istorii recente fluctuante. Cu mare regret în suflet, spun că asistăm la delirul și sălbăticirea unei părți a clasei politice românești, la abandonarea simbolurilor și legăturilor cu sufletul neamului nostru. La un moment aniversar ca acesta, în care ne regăsim acum, principala preocupare a fiecăruia dintre noi ar trebui să fie aceea de întoarcere la normalitate prin a ne recupera bucuria de a fi români și de a regăsi umanitatea chiar în adâncul ființei noatre naționale.
Cu toate acestea, există și români și popor român și sentiment național – această legătură la care făceam referire mai sus. Aceste concepte nu pot fi suprimate (deși pot fi puternic deformate), astfel încât nu mai rămâne decât ca fiecare să aibă grijă de propria legătură cu esența poporului său, și, nu neapărat obligatoriu, dar deosebit de important, de cele ale altora –-căci asemenea unui doctor care își concentrează toată cunoașterea și puterea pentru a ameliora sănătatea pacienților, tot așa un cetățean trebuie să urmărească, în felul său, ameliorarea sănătății propriului popor.
Fără nicio urmă de îndoială știu că un român își înțelege, cunoaște și iubește neamul, nu printr-o depășire a realității sale, printr-o coborâre undeva în substratul pur uman al personalității sale, ci rămânând român.
La ceas aniversar, spun La mulți ani România! La mulți ani români! și păstrați-vă speranța. – declarație de presă Ioan Chelaru, senator PSD, vicepreşedinte al Senatului. – PROMPT MEDIA
