EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
140886 – 03112015 –
Nu mi-am revenit bine din surpriza plăcută oferită de monseniorul Robu. Capul Bisericii Romano – Catolice. Care a venit pentru a se ruga la locul catastrofei numit Colectiv. În timp ce, capii Bisericii Ortodoxe Române lipseau. Nu mi-am revenit bine din această surpriză şi, ce să vezi? Printre lumânări îşi face apariţia un personaj cunoscut. Un dandy. Care execută, fiind preluat de toate camerele de luat vederi, o veritabilă pantomimă. Cu încetinitorul. Pentru a putea fi filmat din toate poziţiile. Printre lumânări. Cine credeţi că era? Faimosul ministru Eugen Teodorovici. Al Finanţelor Publice. În timp ce miile de bucureşteni şi-au predat lumânările jandarmilor, pentru a nu se crea busculadă, domnul ministru a făcut excepţie. A ieşit din rând.
Această imagine, pur şi simplu sinistră, este emblematică pentru ceea ce ar fi putea încăpea în expresia “băieţii deştepţi care se caţără pe morţi”. Cum ar fi putut să rateze Eugen Teodorovici un moment atât de bun pentru a-şi face publicitate. Publicitate de om pios. De politician dedicat binelui public. Care empatizează cu poporul. Care suferă alături de cetăţeni. Şi pentru ca exemplul să fie luat în seamă, trebuie să se bage în faţă. Să facă excepţie. Să iasă din rând.
Cine este atent observă, în aceste zile, mulţi Teodorovici. În special printre politicieni. Dar cine sunt aceştia? Sunt oamenii care au transformat indirect, prin nepăsare, prin indolenţă, prin corupţie, nu numai un club de noapte într-o bombă. Ci întreagă Românie.
Se conturează un scenariu tipic românesc. Pompieristic. Sunt decapitaţi acţionarii clubului de noapte Colectiv. Sunt luaţi la puricat toţi ceilalţi acţionari ai tuturor cluburilor din România. Timp de câteva zile, împotriva acestora se dezlănţuie prăpădul. Se vor lua, cu siguranţă, şi o serie de măsuri de natură administrativă sau legislativă. După care, puterea trage linie şi merge mai departe. Spre o nouă catastrofă. De ce afirm asta?
Pentru că problema, oameni buni, nu se reduce la cluburile de noapte. Şi la modul în care acestea sunt protejate împotriva incendiilor. Aproape toate clădirile, care prin natura activităţii lor concentrează un număr mai mare de persoane, sunt în aceeaşi situaţie. Să ne gândim la cinematografe. La întregi reţele de magazine. La mall-uri. La teatre. La săli de sport. La grădiniţe şi şcoli. La restaurante. La pieţe închise. Şi aşa mai departe. Pretutindeni, regulile sunt încălcate. Pretutindeni, avizele de funcţionare şi, de multe ori, şi cele de construcţie sunt date pe ochi frumoşi. Plus şpagă. Pretutindeni, vom întâlni controale formale. Sau vom afla că nu au existat deloc controale.
Din această perspectivă, a protecţiei cetăţeanului, România nu funcţionează. Şi nu funcţionează cu un război care ne bate la uşă. Şi cu un cutremur major, din ce în ce mai previzibil. România este o bombă cu ceas. Un ceas întors exact de oameni ca Eugen Teodorovici.
