EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
141093 – 12112015 –
Scriitorul şi analistul Stelian Tănase susţine că da. Şi aduce, în acest sens, câteva argumente. Cele mai importante fiind că a pierdut, prea lejer, guvernarea. Şi că şi-a pierdut şi aliaţii. Retrăgându-se într-o minoritate. Eu susţin teza contrarie. Şi anume că noul preşedinte PSD stăpâneşte o situaţie grea, cu talentul unui veritabil regizor politic. Cine are dreptate?
Prezint în cele ce urmează argumentele care mă determină să ajung la concluzia că Liviu Dragnea este artizanul unei operaţii de succes, atât asupra carierei sale politice, cât şi în ceea ce priveşte viitorul PSD.
Nu este un secret pentru nimeni că actualul şef al socialiştilor români are atârnată de gât o veritabilă piatră de moară. Pe care o duce cu stoicism şi curaj de multă vreme. El a fost condamnat penal cu suspendare într-un dosar destul de discutabil privind referendumul. Acuzaţiile şi probele împotriva sa vizează activitatea sa de om politic la vârf, de şef al campaniei electorale PSD, justiţia ajungând la concluzia că el şi-a depăşit atribuţiile. Şi că a influenţat votul, în modalităţi considerate a fi contrare legii. Condamnarea sa la închisoare cu suspendare nu este definitivă. Deasupra capului stă o veritabilă sabie a lui Damocles. Oricând, la următoarea instanţă, el ar putea fi condamnat cu executare. Ori, în aceste condiţii, carierei sale politice i se pune, nu punct – adică punct şi de la capăt – ci, pur şi simplu, capăt. Observând straniile legături dintre justiţie şi politică, Liviu Dragnea îşi retrage partidul de la guvernare pentru a câştigă timp şi a-şi salva capul în procesul penal. El crede şi speră şi s-ar putea să aibă dreptate, în mare măsură, dacă luăm în calcul nenumăratele coincidenţe în acest sens, că dacă îşi arată obedienţa şi nu îşi încordează muşchii, justiţia va fi mai îngăduitoare cu el. Este un calcul, dacă nu foarte moral, în orice caz, cu şanse de a fi creditat drept realist.
Dar ce legătură poate exista între istoria penală a domnului Liviu Dragnea şi statutul PSD, de partid aflat la guvernare sau de partid retras în opoziţie? Legătura o face ceea ce putem denumi “modul de operare”.
Liviu Dragnea este un politician extrem de abil. Care a crescut şi s-a maturizat constant, în interiorul PSD, apropiindu-se, din ce în ce mai mult, prudent, dar sigur pe el, de funcţia supremă. Este singurul dintre preşedinţii PSD, de după Ion Iliescu, care, înainte de a ajunge în această funcţie, a reuşit să stăpânească toate butoanele de comandă ale partidului. Pentru a mă face mai bine înţeles, voi face o extrapolare la jocul de rugby. Acest sport se bazează, în bună măsură, pe ceea ce numim “ieşirea din grămadă”. Se formează un fel de arici, alcătuit din cei mai puternici jucători ai ambelor echipe, care stau aplecaţi şi se împing unii în alţii, până când arbitrul plasează mingea la bază, la mijlocul grămezii. Câştigă, de regulă, cel mai bine plasat, dar şi cel mai puternic. Acesta preia mingea şi fuge cu ea pentru a înscrie. Uneori însă, lucrurile stau altfel. În timp ce greii se lupta pentru balon, acesta le scapă din mâini, ţâşneşte deasupra grămezii sau în proximitatea ei şi atunci există o şansă reală pentru unul dintre jucătorii din al doilea cerc de a o prelua şi de a înscrie. Aşa s-a întâmplat, cu certitudine, în cazul lui Mircea Geoană şi Victor Ponta. Şi, în bună măsură, chiar şi atunci când Adrian Năstase – care era un răsfăţat al partidului, dar, în niciun caz, un greu PSD – a reuşit să câştige conducerea partidului. După care, aceşti beneficiari ai unei conjuncturi favorabile, pentru a rezista, au trebuit să-şi cumpere timp. Baleind între centrele de putere din interiorul partidului, între grupurile de interese şi transformându-se într-un fel de arbitrii ai “greilor”. Trebuie observat că Liviu Dragnea nu face parte din această categorie. Dimpotrivă. Începând din momentul în care, rătăcit fiind, la propriu şi la figurat, Victor Ponta a demisionat de la preşedinţia PSD, Liviu Dragnea i-a executat pe toţi favoriţii acestuia la conducerea partidului, a preluat ferm pupitrul de comandă şi a câştigat.
Am făcut această paranteză într-o încercare de a defini, cât mai exact, profilul de luptător politic al lui Liviu Dragnea. Am explicat şi de ce acesta încearcă să câştige timp în raport cu problemele sale cu justiţia. Şi acesta poate fi, nu mă îndoiesc, un argument. Dar să admitem, măcar de dragul demonstraţiei, că Liviu Dragnea nu ar avea absolut nicio problemă penală. Şi că nu ar putea fi constrâns, prin existenţa unei iminente ameninţări, cu o pedeapsă penală cu executare, să părăsească terenul de joc, trăgând şi PSD după el.
Dacă Liviu Dragnea nu ar avea niciun fel de probleme penale, am convingerea că, în aceste zile, ar fi acţionat la fel. Şi acum am în vedere, nu o conjunctură, până la urmă străină luptei democratice pentru putere – conjunctură penală – ci, pur şi simplu, modul în care poate fi condus un asemenea război politic. PSD a guvernat aproape patru ani. Are instalate mii de persoane, mii de susţinători, cei mai mulţi activişti, în întreaga administraţie publică centrală şi locală. Este greu de prevăzut că un Guvern de tehnocraţi va avea voinţă politică necesară şi capacitatea de a înlătura, mai mult decât suprafaţa, acestei uriaşe armate PSD. De asemenea, socialiştii dispun, în prezent, cu tot uraganul stârnit de DNA, de cei mai mulţi preşedinţi de Consilii Judeţene, primari şi consilieri, care vor rămâne în funcţii până la alegeri, când se vor transforma în eficienţi agenţi de influenţă ai partidului şi în veritabile centre de comandă locale. Din această perspectivă, PSD părăseşte Palatul Victoria, păstrându-şi putea intactă.
Sub aspect electoral, din nou, se poate afirma că PSD stă temeinic aşezat pe cel mai consistent bazin de votanţi. Şi, o serie întreagă de măsuri guvernamentale, contestabile sau nu, populiste sau nu, au avut un impact social de natură să consolideze politic acest partid. Nici din această perspectivă, PSD, retrăgându-se de la guvernare, nu are nimic de pierdut.
Dimpotrivă. Există toate şansele că un Guvern de tranziţie, bănuit, pe drept cuvânt, că face parte dintr-o construcţie de laborator, nu conjuncturală, ci deliberată cu mult timp înainte, şi, eventual, cu concursul decisiv al unor centre de putere din afara graniţelor României, dar şi a propriilor servicii secrete, să sfârşească, în preajma alegerilor, prin a nemulţumi populaţia. În general, la capătul unui ciclu electoral, cetăţenii au tendinţa de a se manifesta împotriva celor aflaţi la putere. Iar la putere atunci se va află, nu PSD, ci o altă majoritate politică. Este exact regula jocului pe care mizează Liviu Dragnea.
O retragere strategică acum, o ieşire raţională şi înţeleaptă din joc, o pauză necesară în exerciţiul puterii îi da posibilitatea liderului socialist să-şi întărească şi mai mult puterea în partid şi, mai ales, să antreneze organizaţiile PSD pentru alegerile electorale din 2016.
Şi nu trebuie uitat faptul că propagandă politică, impactul electoral sunt întotdeauna mult mai eficiente, exercitate fiind din banca opoziţiei. Între timp, şi presa – care nu trebuie deloc dirijată în acest sens – va cenzura, din ce în ce mai atent, şi va critica derapajele noii majorităţi politice şi bâlbâielile şi greşelile noului Executiv tehnocrat.
Cred cu tărie, prin urmare, nu numai că Liviu Dragnea nu a pierdut controlul, ci dimpotrivă, că face o mişcare strategică deşteaptă, pe tabla de şah politică.
