140730 – 26102015 – Până pe 7 noiembrie, consiliile locale trebuie să aprobe cotele de impozit pe clădiri, în conformitate cu noul Cod fiscal. Acesta stabilește un nou sistem de taxare în funcție de destinația clădirii, în loc de statutul proprietarului.
Astfel, primăriile pot decide o cotă între 0,08% – 0,2% pentru clădirile rezidențiale și o cotă între 0,2 – 1,3% pentru clădiri nerezidenţiale. Avantajate vor fi, în primul rând, firmele, prin efectul micșorării limitelor maxime de impozit din noul Cod fiscal. În prezent, cotele pentru persoane juridice sunt între 0,25% și 1,5%, iar pentru persoane fizice cota este de 0,1%. Astfel că, firmele care au clădiri de locuit vor plăti cel mult 0,2%, iar cele care au clădiri nerezidențiale aflate pe raza unor localități care au impus cota maximă de 1,5%, vor achita oricum mai puțin, prin micșorarea acestei limite la 1,3%, în 2016.
De exemplu, în câteva orașe mari – București, Craiova, Sibiu sau Constanța – cota pentru firme este acum de 1,5%. În schimb, persoanele fizice care au clădiri nerezidențiale vor achita cel puțin dublu față de cota actuală sau chiar de 13 ori mai mult, de exemplu, în Galați sau Arad. Mai mult, valoarea impozabilă nu va mai fi cea din grila stabilită prin Codul fiscal pentru clădiri rezidențiale, ci cea reieșită dintr-un raport de evaluare. În lipsa evaluării, vor plăti 2% la valoarea impozabilă pentru clădiri rezidențiale.
Surprinzător este că, deşi intenţia legiutorilor, când au modificat sistemul de taxare a clădirilor, era să nu mai existe discriminare în funcţie de statutul proprietarului, consiliile locale continuă să stabilească diferit cotele pentru cele două categorii, respectând, evident, limitele din legea fiscală.
În cazul PFA sau al celor care au firme înregistrate cu sediul social acasă până pe 29 februarie 2016, toate persoanele care au clădiri nerezidențiale sau mixte trebuie să depună o declarație la direcția de taxe locale. Totuși, nu toate persoanele fizice vor plăti impozite mărite dacă destinația clădirii este mixtă, iar suprafețele nu pot fi evidențiate distinct. În aceste cazuri, codul fiscal prevede că cei care nu au activitate la sediu, chiar dacă au un domiciliu fiscal înregistrat, vor plăti impozitul ca pentru clădiri rezidențiale. Pot cere un certificat constatator de la registrul comerțului prin care să demonstreze că nu au activitate la sediu. Însă, dacă înregistrează cheltuielile cu utilitățile în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea vor plăti ca pentru clădiri nerezidențiale. Prin urmare, ar rezulta că şi în cazul în care sediul social e înregistrat la domiciliu, se desfăşoară o activitate, dar nu se deduc cheltuielile aferente activităţii, impozitul se plătește ca pentru clădiri rezidenţiale. – PROMPT MEDIA
foto:financiarul.ro
