Permanentele ”crize ale prezentului”, între manipulare și informare – 140039 – 24092015 – Fondatorul Rutherford Institute scrie pe site-ul acestei organizații despre un fenomen pe care îl consideră unul american, însă el este extins de mult la scară mondială.
”Când o populație este distrasă de fleacuri, când viața culturală este definită ca o continuă înșiruire de spectacole de divertisment, când dezbaterile publice grave devin un fel de gângurit, când, pe scurt, oamenii devin public iar problemele lor publice devin un vodevil, atunci națiunea întreagă este amenințată: moartea culturii este cât se poate de posibilă”, scria Neil Postman.
Prizonieri ai spectacolului alegerilor prezidențiale din 2016, americanii (nu foarte buni când vine vorba de memoria de lungă durată) nu numai că uită tărăboiul de anul trecut despre poliția militarizată, despre poliția care trage în oameni neînarmați, scheme financiare și supravegherea comunicațiilor, dar este în ceață și în ce privește tot ce s-a petrecut de atunci și până în prezent.
Din nou, se întâmplă atât de multe în fiecare zi încât este de înțeles ca americanul de rând să nu-și mai poata aminti toate evenimentele fabricate sau nu care se întâmplă în permanență și care îi distrag atenția, îl amăgesc, îl amuză și îl mențin într-o altă realitate, în timp ce guvernul continuă să acumuleze tot mai multă putere și autoritate asupra cetățenilor.
De fapt, când suntem bombardați cu relatări și știri, cu subiecte care se modifică la câteva zile, este greu să rămânem concentrați pe un lucru, și anume pe responsabilitatea guvernului de a respecta statul de drept. După cum spunea jurnalistul Mike Adams: ”Acest bombardament psihologic este realizat în special prin presa de mainstream, care agresează oră de oră pe privitor cu imagini ale violenței, războiului, conflictului. Pentru că sistemul nervos al omului este făcut să perceapă amenințările imediate, semnalate de imaginea violenței, cei care urmăresc presa de mainstream își văd atenția și resursele mentale canalizate către această ”criză a prezentului” care nu se mai termină și din care nu mai pot ieși nici atât cât să se gândesacă logic, să pună totul într-un context istoric”.
Să ne gândim puțin la fleacurile din ultimul an care ne-au țintuit în fața televizoarelor cu ”breaking news” pe burtieră și cu emisiuni de divertisment: Serena Williams ratează Grand Slam-ul, Obama și Zuckerberg își exprimă sprijinul pentru un elev din Texas care a fost arestat din cauza unui ceas artizanal, cutremurul de 8,3 grade din Chile, avionul german prabusit in Alpi, procesul și condamnarea atentatorilor de la Maratonul din Boston, breșele din sistemul de securitate al Casei Albe, sinuciderea lui Robin Williams, fotografiile lui Kim Kardashian, nunta lui George Clooney, nunta Angelinei Jolie cu Brad Pitt, prințesa Kate care a născut o fetiță, provocarea cu găleata de gheață în sprijinul suferinzilor de scleroză amiotrofică.
Toate acestea sunt diversiuni și un spectacol al știrilor prin care elita corporatistă controlează populația făcând-o prizoniera ”crizei prezentului”, cu intenție sau fără, totul pentru a-si impune propria agendă fără a mai întâmpina rezistență.
”În aceste condiții nu mai poate exista rațiune. De fapt, omul modern nu se mai gândește la problemele actuale. El doar reacționează, dar nu le mai pricepe, ci doar își asumă responsabilitatea pentru ele. Este tot mai puțin capabil să identifice inconsistența dintre evenimente succesive; capacitatea de a uita a omului este nelimitată. Este unul dintre cele mai importante atuuri ale propagandiștilor, care pot fi mereu siguri că o temă de propagandă, o declarație, un eveniment vor fi uitate în cateva săptămâni”, scria profesorul Jacques Ellul.
Ce face guvernul (ajutat de presa de mainstream) cât timp populația este prizoniera senzațiilor clipei prezente? Daca ar fi dezvăluite, atent relatate și digerate cum trebuie de cetățeni, activitățile guvernului ar aduce la o adevărată maree publică.
Americanii ar fi preocupați despre cum administrația încearcă să folosească știința pentru a-i determina să se supună politicilor publice. Părinții ar fi înmărmuriți dacă ar avea vreo suspiciune despre ”conducta” școală-închisoare, despre cum școlile se transformă în instituții de învățare cvasipenitenciare, despre cum au ajuns să aibă poliție proprie, camere de supraveghere, despre cum cresc oameni supuși și simpli executanți și nu cetățeni liberi.Când acesti tineri ajung la universitate vor fi îndoctrinați să creadă că au dreptul de a nu fi de acord.
Poate că americanii ar fi revoltați să afle că sunt tratați ca niște prizonieri într-un lagăr de concentrare electronic, în care sunt permanent monitorizați de o rețea de supraveghere guvernamentală tot mai extinsă. Ar fi revoltați că sunt obligați să subvenționeze o industrie de 93 de miliarde de dolari care produce drone care apoi le supraveghează orice mișcare, fara a mai vorbi de închisorile private care devin o afacere tot mai bună și unde sunt închiși adolescenți, copii și femei însărcinate.
Profesorul Morris Breman sugerează că problemele națiunii au mai puțin de-a face cu coruptia și sancționarea ei. ”Se pare că oamenii au guvernul pe care îl merită”, spunea el. Cu alte cuvinte, dacă vom deveni un stat polițienesc, asta se va întâmpla pentru că ne-am dorit-o. De altfel, un sondaj din aceasta lună arată că o treime dintre americani ar fi de acord cu o lovitura de stat militară care să înlăture guvernul civil care a început să încalce constituția.
Spunea jurnalistul Edward R. Murrow: ”Dacă nu vom recunoaște că televiziunea este folosită în principal pentru a distrage atentia, pentru a amăgi și a ne izola, atunci televiziunea și cei care o finanțează, cei care se uită la ea și cei care lucrează pentru ea ar putea vedea o cu totul altă realitate, însă prea târziu”. – susra: cotidianul.ro – PROMPT MEDIA
