135930 – 08042015 – Groaznic, infernal, am crezut că o să murim”. Acestea sunt doar câteva din ceea ce au relatat în urmă cu jumătate de ani turiștii care au avut ghinionul să se afle în Salina Slănic Prahova, când, din cauza uzurii, un lift s-a defectat și a căzut în gol. Cei care se aflau în lift au povestit că s-a auzit un pocnet, liftul s-a lovit de perete și a căzut în gol. Copii au început că plângă, o persoană a căzut în genunchi, zeci de turiști au rămas blocați în subteran. Toate acestea, pentru că liftul care trebuia să îi readucă la suprafață nu a mai funcționat.
Acesta este un caz care a ajuns în spațiul public, dar ar trebui să fie suficient pentru ca modul în care sunt administrate salinele să fie investigat, cu atât mai mult în cazul celor folosite pentru turism.
S-a aflat despre accident, dar nimic despre anchetele ulterioare și măsurile luate împotriva celor care, fie din neglijență, fie din inconștiență, au pus și poate că mai pun în pericol viața turiștilor.
Singurii care au făcut ceva verificări la Slănic Prahova au fost cei de la … Protecția Consumatorilor, care au constatat că ”serviciul prestat a fost nesigur, putând să afecteze astfel viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor”, cu amendamentul că tot turiștii au fost de vină, pentru că au supraîncărcat liftul.
Prefectura Prahova a avut ceva mai mult curaj și a recunoscut că accidentul s-a produs întrucât reprezentanţii salinei, care aparţine de Societatea Naţională a Sării, nu au respectat toate condiţiile tehnice privind funcţionarea instalaţiei.
Dincolo de a găsi și responsabiliza vinovații în acest caz, poate că mai eficientă ar fi o analiză corectă a situației și, în general, mai puțin formală. În general, ne-am obișnuit ca atunci când este verificată o o firmă din mediu privat, controalele sunt atente și fără circumstanțe atentuane. În cazurile în care statul verifică statul, sunt situații în care funcționarii sunt atenți să nu cumva să nu iasă bine controlul. Se găsesc mici nimicuri, se formulează concluzii ”elegante”, că niciodată nu știi pe cine poți deranja.
Accidentul de anul trecut nu s-a soldat cu victime, însă lucrurile pot deveni mai grave dacă cei care cunosc cu adevărat situația din salinele românești ar trata lucrurile cu mai multă responsabilitate. În cazul salinelor nu doar turiștii sunt expuși unor riscuri de accident, ci și angajații sau locuitorii din proximitatea lor.
Iar în aceste cazuri nu numai conducerea Salrom are responsabilități, ci poate și cei din instituţiile de protecţia mediului sau autoritățile locale, care ar trebui să se preocupe de siguranţa oamenilor şi a infrastructurii din zonele de risc.
Problemele salinelor românești datează de mai mulți ani, dar par a fi tratate cu superficialitate și dezinteres. Nu este vorba doar despre subfinanțare sau lipsă de implicare din partea protecției mediului, ci și despre studii de risc superficiale, incapacitatea de anticipare a unor pericole din cauza inconsecvenței cu care sunt monitorizate modificările morfogeologice, rezolvări tehnice bazate doar pe criteriul costurilor minime, în detrimentul siguranței.
Amintiți-vă că în 2010 ecranele televizoarelor au fost îngălbenite de o știre care a făcut senzație: un centru comercial a fost distrus la Ocna Mureș din cauza unei surpări de teren. Nimeni nu a știut ce se întâmplă în subteran până când s-a declanșat haosul. Alunecarea de teren de la Ocna Mureş a avut loc în 22 decembrie 2010. O suprafaţă de teren de peste 10.000 de metri pătraţi s-a prăbuşit într-un crater uriaş format în apropierea centrului oraşului. Supermarketul s-a prăbuşit în apă, împreună cu alte câteva imobile din apropiere şi cu drumul care asigura accesul în oraş. Motivul prăbuşirii solului l-a reprezentat formarea unui gol în subteran, în galeriile fostei mine de sare din oraş. Zona este administrată de Salina Ocna Mureş, subordonată Societăţii Naţionale a Sării.
Am rămas cu spectacolul prăbușirii clădirilor, dar cauzele au fost discutate superficial, deși poate că o analiză mai atentă nu ar strica. Sub orașul Ocna Mureșului sunt mai multe mine de sare închise, însă, modificarea morfologiei terenului a generat pericolul iminent al tasării terenului în zona centrală a orașului, care a dus la surpare. Dacă fondurile alocate de Salrom pentru consolidare, conservare și monitorizare după închiderea salinei ar fi fost corect dimensionate și folosite cu chibzuință poate că nu s-ar fi ajuns la această situație.
În acest caz, există dacă. Dacă studiile geotehnice nu ar fi fost superficiale și ar fi atras atenția asupra pericolelor, dacă autoritățile locale ar fi interzis transporturile agabaritice, dacă consiliul local ar fi respins categoric eliberarea autorizațiilor de construcție… Mulți dacă și, în spirit românesc, post-eveniment…
Pericol de surpare a structurii de rezistență există și la alte saline – Tg. Ocna, Slănic sau EM Râmnicu Vâlcea.
Printre cauze, tot subfinanțarea lucrărilor de infrastructură, soluțiile tehnice care țin cont doar de costurile reduse și mai puțin de siguranța oamenilor și a exploatării. Având în vedere că această salină se află în exploatare, discuțiile despre pericolul surpării structurii de rezistență sau al prăbușirii puțului de aeraj de la mina Cantacuzino semnalate în rapoartele corpului de control al ministrului nu ar trebui ocolite. În plus, la mina Unirea a fost semnalat pericolul blocării turiștilor în subteran pentru că există o singură cale de evacuare, ceea ce în caz de incendiu sau prăbușire poate duce la victime. Nici personalul care lucrează la Salina Prahova nu este tocmai în siguranță din cauza stării instalațiilor cu aer (anul trecut au fost semnalate problemele legate de lipsa oxigenului din subteran) sau a utilajelor din subteran.
O altă salină în care îți riști viața este cea de la Praid. La galeriile „Paralelă”, ”Iosif” şi „Gheorghe Doja” au fost semnalate riscuri de părăbuşire a unor părţi din tavanul minelor şi începerea unui fenomen de surpare necontrolabil, cu potenţial de inundare a minelor vechi şi cu infiltrații în zonele de extracţie, așa cum există și la Ocna Mureș.
În 2013, aproape 800 de persoane au fost evacute din Salina Praid, din cauza fumului degajat de un incendiu izbucnit în zona de exploatare a minei, aflată cu două etaje mai jos față de baza de tratament. Fumul dens, căldura dogoritoare şi galeriile înguste au făcut ca intervenţia, care a durat aproximativ 12 ore, să fie una dintre cele mai dificile.
Minimizarea problemelor de protecţie a mediului sau analiza bazată preponderent pe câștigurile financiare în detrimentul elementelor care țin de siguranța persoanelor pot avea efecte dramatice, având în vedere că intervențiile în subteran sunt dificile, iar investițiile sunt insuficiente și, în unele cazuri, direcționate ineficient.
Dacă în unele situații surpările au scos la lumină o parte din problemele cu care se confruntă sucursalele Salrom, există și situații în care controalele care ar fi trebuit să radiografieze corect situația au fost făcute de superficial, așa cum pare să se fi întâmplat la Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea. Deși, neoficial, se vorbește despre pericolul de prăbușire a tavanului unor sonde și poluarea mediului pentru mai mulți ani, verificările trimise de la centru nu au tras un semnal de alarmă. Asta poate și pentru că din planul de control în baza căruia urmau să se facă verificările au fost eliminate temele sensibile, unii dintre angajați vorbind despre implicarea în acest demers a directorului general Aurel Bucur aflat într-o prietenie aparte cu directorul de sucursală Goagă. Surse locale susțin că un control atent ar fi trebuit să scoată la iveală subfinanțarea lucrărilor, erorile de proiectare sau furturile de carburant.
Datele oficiale ale Salrom, societatea de stat care administrează minele, arată că numărul turiştilor care le vizitează creşte de la un an la altul. Salinele din România sunt obiective cu un potenţial turistic nevalorificat nici înainte de 1989, însă potențialul lor economic nu trebuie să le transforme în „capcane” în care vizitatorii îşi riscă viaţa la fiecare pas.
Potrivit presei, la sfârșitul lunii martie Consiliul de Administației al companiei a decis revocarea din funție a directorului general Aurel Bucur şi numirea, interimară, pentru o perioadă de maxim trei luni a directorului economic al companiei, Adrian Voicu. Motivul revocării invocat de administratorii Salrom ar fi fost încălcarea repetată a actului constitutiv de către directorul general, care ar fi eludat decizia CA privind avizarea oricărui contract care depășește 4,5 milioane de euro înainte de a fi semnate. – PROMPT MEDIA
